Ofelia Manole

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ofelia Manole
Ofelia Manole.jpg
Politicianul Ofelia Manole
Date personale
Nume la naștereZeidman, zisă Irina, zisă Jeni
Născută1908
Reni, Imperiul Rus
Decedată1983, (75 de ani)
București, Republica Socialistă România
PărințiIsidor Zeidman și Ernestina
Căsătorită cuManole H. Manole[1]
Naționalitateromână
Etnierusească, evreiască
Șefa secției Cultură a CC al PMR
Adjuncta lui Leonte Răutu
Membră a CC al PCR
Președinta Uniunii Femeilor Democrate din România
Membru supleant al CC al PCR
În funcție
1948 – 1960
Secretar general în Ministerul Sănătății
Șefului Secției de Agitație și Propagandă a CC

Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materFacultatea de Litere din București
Profesiepolitician comunist

Ofelia Manole, născută Zeidman (n. 1908, Reni, Imperiul Rus, acum în Ucraina-d. 1983, București) a fost o comunistă ilegalistă și un demnitar român de origine rusească și evreiască și care a ocupat mai multe funcții în aparatul de propagandă al PMR și PCR. Șefa secției Cultură a Comitetului Central, a fost adjuncta lui Leonte Răutu, denumit de "Raportul Tismăneanu" dictatorul culturii române[2].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Membră a Partidului Comunist din România (PCdR) din anul 1926, ajunge membră a CC al PCR și președinta UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din România). A fost arestată de mai multe ori în perioada în care partidul comunist era în ilegalitate. După 23 august 1944 a deținut mai multe funcții, precum membru supleant al Comitetului Central (1948-1960), secretar general în Ministerul Sănătății sau adjunct al șefului Secției de Agitație și Propagandă a Comitetului Central. Ofelia Manole a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile (1948 - 1952) și (1952 - 1957).[3]

Ofelia Manole a publicat în 1951, la Editura Tineretului, o broșură cu 37 de pagini dedicată lui Donca Simo.

Decăderea[modificare | modificare sursă]

La plenara din 1958 a fost sancționată. În același an a fost îndepărtată de la secția de Agitație și Propagandă. În 1960, la Congresul al-III-lea al Partidului Muncitoresc Român (devenit Congresul al-VIII-lea al Partidului Comunist Român în 1965) nu a mai fost aleasă în Comitetul Central.

Moartea[modificare | modificare sursă]

În 1983 a fost omorâtă în propria casă, asupra morții ei existând în epocă mai multe versiuni. S-a spus că un om aflat în stare avansată de ebrietate a pătruns în casa ei și a împușcat-o, dar varianta oficială a fost că iubitul nepoatei ei, militar de profesie, a împușcat-o pe motiv că a refuzat să accepte cererea în căsătorie pe care el o declarase nepoatei. Nu a fost exclusă însă și varianta unui asasinat politic.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[4]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[4]

Note[modificare | modificare sursă]