Sari la conținut

Donca Simo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Donca Simo
Date personale
Născută1910 Modificați la Wikidata
Dobrici, Regatul Bulgariei[1] Modificați la Wikidata
Decedată (27 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațieIlegalist
activistă[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPCR  Modificați la Wikidata

Donca Simo (n. 1910 - d. 8 iunie 1937) a fost membră a P.C.R. din ilegalitate. A participat la organizarea tipografiei ilegale a P.C.R. Învinuită în procesul de la Craiova, din 1936, a fost condamnată la opt ani de închisoare. A murit la închisoarea Văcărești (la 8 iunie 1937 din cauza unei „afecțiuni netratate" în Penitenciarul de femei Dumbrăveni[2]), și a fost înhumată la București, în cimitirul „Izvorul nou”.[3]

Viața și activitatea ei de ilegalistă a fost folosită ca obiect de propagandă de către PCR. De exemplu, broșura cu 10 pagini apărută în 1949 la Editura Partidului Muncitoresc Român, 1949 cu titlul „Căzute în luptă...: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo”.

În memoria ei, mai multe străzi, grădinițe, o țesătorie și o casă de cultură au primit numele de „Donca Simo”.

În București, strada Principesa Maria a devenit strada Donca Simo.[4]

În Craiova, după 1948, strada „Ghercești” a devenit strada „Donca Simo”, dar după ce nu a mai corespuns noii direcții a propagandei, după 1965, strada a fost denumită „Argeș”.

  1. 1 2 https://bucurestiivechisinoi.ro/2019/03/cinematograful-de-la-obor-oare-cata-lume-isi-mai-aminteste-de-el/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. Mihai Burcea, „Apărând orânduirea de stat” - Siguranța pe urmele lui Gheorghe Crosneff în România interbelică, Editura Universității București, 2016, p. 134
  3. citat în: Ștefan Bosomitu, Miron Constantinescu. O biografie, editura Humanitas, 2015
  4. Cum a schimbat regimul comunist numele străzilor din București