Donca Simo
| Donca Simo | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1910  Dobrici, Regatul Bulgariei[1] |
| Decedată | (27 de ani) București, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Ilegalist activistă[*] |
| Activitate | |
| Partid politic | PCR |
Modifică date / text  | |
Donca Simo (n. 1910 - d. 8 iunie 1937) a fost membră a P.C.R. din ilegalitate. A participat la organizarea tipografiei ilegale a P.C.R. Învinuită în procesul de la Craiova, din 1936, a fost condamnată la opt ani de închisoare. A murit la închisoarea Văcărești (la 8 iunie 1937 din cauza unei „afecțiuni netratate" în Penitenciarul de femei Dumbrăveni[2]), și a fost înhumată la București, în cimitirul „Izvorul nou”.[3]
Viața și activitatea ei de ilegalistă a fost folosită ca obiect de propagandă de către PCR. De exemplu, broșura cu 10 pagini apărută în 1949 la Editura Partidului Muncitoresc Român, 1949 cu titlul „Căzute în luptă...: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo”.
În memoria ei, mai multe străzi, grădinițe, o țesătorie și o casă de cultură au primit numele de „Donca Simo”.
În București, strada Principesa Maria a devenit strada Donca Simo.[4]
În Craiova, după 1948, strada „Ghercești” a devenit strada „Donca Simo”, dar după ce nu a mai corespuns noii direcții a propagandei, după 1965, strada a fost denumită „Argeș”.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 https://bucurestiivechisinoi.ro/2019/03/cinematograful-de-la-obor-oare-cata-lume-isi-mai-aminteste-de-el/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Mihai Burcea, „Apărând orânduirea de stat” - Siguranța pe urmele lui Gheorghe Crosneff în România interbelică, Editura Universității București, 2016, p. 134
- ↑ citat în: Ștefan Bosomitu, Miron Constantinescu. O biografie, editura Humanitas, 2015
- ↑ Cum a schimbat regimul comunist numele străzilor din București
