Nicolai Costenco
| Nicolai Costenco | |
 Imaginea lui Nicolai Costenco pe o marcă poștală din Republica Moldova | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 21 decembrie 1913 Chișinău, Imperiul Rus |
| Decedat | (79 de ani) Chișinău, Republica Moldova |
| Părinți | Maria lui Gheorghe Leahu, Fiodor Costenco |
| Căsătorit cu | Maria Costenco |
| Copii | Nicolae, Marina-Mimi, Tatiana, Constantin, Tudor, Ilyana |
| Cetățenie |  Republica Moldova  |
| Etnie | români |
| Ocupație | traducător scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași[1] |
| Limbi | limba română |
| Note | |
| Premii | Premiul de Stat al RSS Moldovenești Medalia „Pentru vitejie în muncă”[*] |
Modifică date / text  | |
Nicolai Costenco (n. 21 decembrie 1913, Chișinău – d. 29 iulie 1993, Chișinău) a fost un scriitor și poet român basarabean. A fost exilat și deportat în Siberia în 1941.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]A studiat la Liceul B.P.Hașdeu din Chișinău și la Universitatea din Iași. Debutează la 1932, prima carte datând din 1937. Până în 1940 colaborează la revista Viața Basarabiei. În volumele Poezii (1937), Ore (1939), Elegii păgâne (1940), Cleopatra (1940) are versuri ce oscilează între dorința de mai bine și tristețea dezolantă cauzată de minciuna vieții. Fiind regionalist și având convingeri pro-sovietice, el alege să rămână la Chișinău și după ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord.[3] Din 1940 până în 1955 a fost deportat în Siberia, pentru că a susținut că limba moldovenească și limba română sunt una și aceeași.
Creează o poezie vulcanică, ce găsește pentru lava interioară a trăirii erupții exterioare de pajuri de foc și nori de cenușă, pe care o îngemănează în culegerile Poezii alese (1957), Poezii noi (1960), Poezii și poeme (1976), Scrieri (2 volume, 1979) și romanul Severograd (2 volume, 1963, 1970).
Premii
[modificare | modificare sursă]Nicolai Costenco a fost decorat cu următoarele distincții:[2]
- Medalia „Pentru vitejie în muncă” (1960)
- Medalia „Veteran al muncii” (1975)
- Premiul de încurajare al Consiliului Central al Sindicatelor din URSS și al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din URSS, pentru romanul Severograd (1976)
- titlul onorific „Scriitor al poporului din RSS Moldovenească” (1988)
- Premiul de Stat al RSSM (1990)
- membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1992)
- Ordinul Republicii (2010, post-mortem)[4]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ (PDF) https://old.bncreanga.md/pdf/nicolai_costenco.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Tasca, Mihai (). „Nicolai Costenco, scriitorul care s-a opus rusificării limbii române”. Adevărul. Accesat în .
- ^ 110 ani de la naștere/ Crainic la răspântii de vremuri: scriitorul Nicolae Costenco (în engleză), moldova1.md,
- ^ „privind conferirea „Ordinului Republicii" unor luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație”. . Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cimpoi, Mihai (). O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Chișinău.
- Colesnic, Iurie (). Chișinău. Enciclopedie.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Un scriitor al rezistenței și al continuității”. Timpul de dimineață. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- Nașteri în 1913
- Nașteri pe 21 decembrie
- Decese în 1993
- Decese pe 29 iulie
- Scriitori moldoveni
- Poeți moldoveni
- Basarabeni victime ale regimului comunist
- Români basarabeni
- Români pe mărci poștale din Republica Moldova
- Decorați cu Ordinul Republicii al Republicii Moldova
- Oameni din Chișinău
- Decese în Chișinău
- Absolvenți ai Universității din Iași
- Opozanți ai rusificării Basarabiei