Nicolae Sotir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Nicolae Sotir (n. 29 decembrie 1916, lângă Ploiești, d. 24 octombrie 1991, București) a fost un jucător și antrenor român de volei de talie mondială.

În anul 1960, la Campionatul Mondial de Volei din Brazilia a obținut Medalia de Bronz alături de echipa națională de volei masculin a României. Tot împreună cu echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din 1964 au obținut locul 4, iar la Olimpice din URSS din 1980 Medalia de Bronz. De-a lungul carierei sale a antrenat echipele naționale de volei ale României, Turciei, Franței și Israelului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat în sport ca juniori la echipa de fotbal de la STB (actualul RATB). Apoi a trecut la sportul lui preferat, voleiul, mai întâi la Clubul PEBE, iar ulterior la Viforul Dacia. În aprilie 1941, frații Sotir și încă 26 studenți iubitori de sport au pus bazele Clubului TAIFUN, cu Nicolae Sotir antrenor secund la volei. Mai târziu renunță la cariera teologică și este nevoit să plece pe front de unde a reușit să scape cu viață după parcurgerea a 2000 km pe jos. În 1945, ca fost sportiv la STB, i s-a oferit un post de funcționar astfel putând să-și întrețină familia, iar după serviciu, să practice sport: oină, fotbal, handbal, volei, într-o anumită perioadă chiar și rugbi sau baschet. Tot aici si-a cunoscut și viitoarea soție, Ioana.

Carieră[modificare | modificare sursă]

În 1953, ca secund al lui Gheorghe Petrescu, a participat la pregătirea echipei naționale de volei, care a obținut locul doi la Festivalul Mondial al Tineretului. Tot ca secund al lui Gheorghe Petrescu, a participat cu echipa națională de volei, în 1955, la Campionatul European de la București, unde echipa a ocupat locul doi, loc care l-a păstrat și în 1956, la Campionatul Mondial de la Paris. La acest campionat mondial, Sotir a fost arbitru la meciurile din finală. De la începutul anilor ‘50 a fost preocupat de justa interpretare și aplicare omogenă a regulilor de arbitraj. A lucrat la întocmirea Regulamentului de Arbitraj, în 1953 la București, in cadrul Comisiei Internaționale de Arbitri. Încă din 1950 a renunțat definitiv la munca de birou, pentru ca să fie antrenor de volei, antrenâd echipa de volei a clubului Progresul, echipa nationala feminina si masculina a României. În 1958, Sotir pleca în Turcia pentru a antrena echipa națională și pentru a organiza cursuri pentru antrenori și arbitri. În martie 1965 este angajat ca antrenor al echipei naționale de volei masculin din Franța și apoi Director în Direcția de Sport a Ministerului Educației Naționale al Franței. Reîntors în țară, Nicolae Sotir a fost numit Antrenor Federal. În anul 1983 a antrenat timp de 6 luni și echipa națională de volei din Israel.

Rezultate obținute[modificare | modificare sursă]

Rezultatele cele mai importante obținute de echipa națională de volei masculin a României, sub conducerea antrenorului emerit de volei, Nicolae Sotir:

1960

Brazilia

Medalie de Bronz

CAMPIONATUL MONDIAL DE VOLEI

1963

România

Medalie de Aur

CAMPIONATUL EUROPEAN DE VOLEI

1964

Japonia

Locul 4

OLIMPIADA

1971

Italia

Medalie de Bronz

CAMPIONATUL EUROPEAN DE VOLEI

1980

URSS

Medalie de Bronz

OLIMPIADA

1981

România

Medalie de Aur

UNIVERSIADA

Legături externe[modificare | modificare sursă]

http://nicolaesotir.wordpress.com http://www.fivb.org/TheGame/TheGame_VolleyballOlympicGames.htm http://www.fivb.org/TheGame/TheGame_WorldChampionships.htm http://www.cev.lu/mmp-cgi/show.pl