Nicolae Olteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Olteanu
Date personale
Născut (72 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Ecuador Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaArgeș
Legislaturălegislatura 1990–1992[*]
Prefect al județului Argeș Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar al municipiului Pitești Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Alma materUniversitatea din București

Nicolae Olteanu (n. ) este un jurist, demnitar și diplomat român. Facultatea de Drept, București (1975). Magistrat, procuraturile Curtea de Argeș și Pitești (1975-1990). Avocat, Barourile Argeș (1990-1995), București (1995-2004). Responsabilități politice și administrative: Primarul Municipiul Pitești (1990); Prefect, Argeș (1990); Deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Argeș pe listele partidului FSN. Nicolae Olteanu a demisionat din Parlament pe data de 29 iulie 1991. Secretar general, Guvernul României, București (1991); Ambasador în Republica Ecuador (1991-1995). Activitate specializată: domeniul bancar din București: Director, Direcția de Control și Revizie, Credit Bank, București (1996-1997); director general, Direcția Juridică, Banca Română de Comerț Exterior (1997-1999); Președinte Director General, World Trade Center, (1999-2001). Asistent Cabinetul Președintelui World Trade Center, New York (2001-2004). Consilier, șef reprezentanță, Banca Comercială Română și Erste Bank Viena, la Moscova, Federația Rusă (2004-2009). Volum important: Nicolae Titulescu. Viața și opera (1995). Membru, Comitetul de Inițiativă și Susținere a Candidaților pentru Premiul Nobel pentru Pace, Oslo, Norvegia (2000-2004). Contribuții la reluarea principiilor moderne în administrație, justiție, sistemul financiar bancar din România. Recunoașteri publice.(C.D.B.).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia Argesului si Muscelului Vol. III, pag. 180