Nichifor Blemmydes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nichifor Blemmydes
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Cetățenie Byzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupație astronom
filozof
autobiograf[*] Modificați la Wikidata

Nichifor Blemmydes (sau Vlemide), s-a născut la Constantinopol în 1197, a murit în 1272. Filosof bizantin. Refugiat în Asia Mică, după căderea Constantinopolului sub latini, peregrinează dintr-un oraș într-altul pentru a învăța retorica, logica, filosofia, științele naturii, medicina, matematicile, fizica, astronomia. Stabilit în cele din urmă la o mănăstire, întemeiază o școală și devine profesor de filosofie.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Constantinopol, ca al doilea fiu al unui medic. După căderea Constantinopolului sub latini (1204), a emigrat în Asia Mică, unde a beneficiat de o educație aleasă la Prusa, Niceea, Smirna. După ce devine cleric se implică activ în controversele teologice dintre Biserica Răsăritului și cea a Romei, asupra purcederii Sfântului Duh. A scris pe această temă lucrări în care s-a situat de partea catolicilor.

A fondat o școală unde a avut discipoli importanți, dintre care se remarcă George Akropolitul (1217-1282), mare logothet, diplomat și strateg, prezent la conciliul de la Lyon (1274) unde a militat pentru unirea bisericilor.

Un alt discipol celebru al lui Blemmydes a fost cârmuitorul niceean Teodor al II-lea Lascaris, despot luminat care a încurajat științele și artele, a organizat învățământul și chiar a scris un tratat filosofic, Κοσμικη δηλωσις (Explicare a cosmosului).

Spre bătrânețe a devenit călugăr și s-a retras la mănăstirea construită de el însuși, în Efes.

Opera[modificare | modificare sursă]

Blemmydes s-a preocupat de problema universaliilor, încercând să concilieze realismul și nominalismul, spunând că speciile și genurile rezidă în gândirea lui Dumnezeu înainte de a lua ființă pe pământ. Mai scrie un catehism (Andrias basilikos) în care realizează portretul suveranului ideal, regele-filosof, care trebuie să fie Dumnezeu pe pământ.

Scrie autobiografii, tratate teologice, de istorie și geografie (Istoria pământului, Geografia generală), lucrări de filosofie ca: Fizica prescurtată, Logica în rezumat. Studiază volumul pământului, afirmă sfericitatea acestuia, dovedind și serioase cunoștințe de optică.

Listă a operelor sale semnificative:

  • Autobiographia
  • Epistula universalior.
  • Epitome logica.
  • Epitome physica.
  • Expositio in Psalmos.
  • De processione Spiritus Sancti.
  • De regia pellice templo ejecta
  • De regis oficiis .
  • Laudatio Sancti Ioanni Evangelistae.
  • Orationes de vitae fine.
  • Regia statua.
  • Sermo ad monachos suos
  1. ^ International Standard Name Identifier, accesat la 15 octombrie 2015 
  2. ^ Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015