Muză (sursă de inspirație)

Muza (ca sursă de inspirație) este o persoană care îl inspiră pe un artist, devenind uneori prietena sau amanta acestuia. Inspirația poetică poate proveni din caracterul, frumusețea sau aspectul erotic al muzei.

În decursul istoriei au existat multe muze care i-au inspirat pe artiști, de exemplu: Beatrice Portinari^⁠(d), Charlotte von Stein^⁠(d), Emilie Louise Flöge, Dora Maar, Marie Laurencin, Alma Mahler-Werfel, Anaïs Nin, Yoko Ono, Amanda Lear, Marietta di Monaco, Emmy Hennings, Camille Claudel, Gala Dalí^⁠(d), Jeanne-Claude, Anita Pallenberg, Veronica Micle.

Origine[modificare | modificare sursă]

Termenul trimite la Muzele din mitologia greacă, nouă la număr, fiice ale lui Zeus și ale zeiței surselor Mnemosyne (zeița memoriei). Ei i se dedică lui Apollo, zeul artelor, care îi conduce pe Muntele Helicon pentru a-i aduce un omagiu lui Zeus.

Hesiod a fost primul poet grec cunoscut care a menționat și descris muzele în lumea zeilor, în Teogonia sa.^[1]

O imagine binecunoscută a muzelor este reprezentarea Parnasului cu Apollo și muzele precum și poeți celebri, pictată de Rafael, între 1509 și 1510, în Stanza della Segnatura^[2] din Vatican.^[3]

Timpurile moderne[modificare | modificare sursă]

Cuvântul muză a început, în timpurile moderne să se aplice persoanelor reale: prietene sau metrese ale artiștilor, uneori bărbați. Aceste muze inspiră prin caracterul, carisma, solicitudinea lor ori prin atracția lor erotică. Pentru femeile care doreau o activitate creatoare, această poziție de muză putea să fie singura cale posibilă care să conducă la o carieră artistică.^[4]

Unele dintre aceste muze și-au câștigat propria faimă ca artiști respectați, cum ar fi Marie Laurencin, Anaïs Nin, Mathilde Wesendonck, Youki Foujita-Desnos, Charlotte von Stein, Amanda Lear, Dora Maar, Alma Mahler-Werfel, Marietta di Monaco, Emmy Hennings, Camille Claudel, Gala Éluard Dalí, Jeanne-Claude, Edie Sedgwick, Brigitte Bardot, Lotti Huber, Anna Karina, Jane Birkin și Anita Pallenberg.^[5]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Traduction allemande de Otto Schönberger, Stuttgart, Reclam, 2002 ISBN: 3-15-009763-0.
^ În italiană, în text; în română, „Camera Semnăturii.
^ Abb. Parnaso
^ „Bettina Eichin über ihr Leben, ihr Kunstverständnis und ihre Skulpturen”. Accesat în 27 octombrie 2019. .
^ Francine Prose, Brigitte Jakobeit, Susanne Höbel, La vie des muses (În română, „Viața muzelor”).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

de Francine Prose: Das Leben der Musen: Von Lou Andreas-Salomé bis Yoko Ono Verlag Nagel & Kimche AG, Wien, München 2004, ISBN 978-3312003365.
fr Edmond Pilon, Muses et bourgeoises de jadis, Paris, Excelsior, 1933.
de Peter Braun, Eva Wagner, Von der Muse geküsst – Starke Frauen hinter großen Künstlern, Cadolzburg, Ars Vivendi, 2011 ISBN: 978-3-86913-096-5.
de Annette Vezin, Luc Vezin, Musen des 20. Jahrhunderts, Format:Commentaire biblio SRL, München, Knesebeck, 2003 ISBN: 978-3896601643.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

ro Veronica Micle muza lui Eminescu
ro Maria Apostol, Cătălina Slujitoru (14 februarie 2011), „Istorii de amor. Gelosul Eminescu și frumoasa lui muză blondă”, archive.vn, accesat în 15 noiembrie 2021
ro Muza lui Eminescu vandalizată^{[nefuncțională]}
ro Barack Obama, muza poeților moderni

Acest articol despre artă este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[1] Traduction allemande de Otto Schönberger, Stuttgart, Reclam, 2002 ISBN: 3-15-009763-0.

[2] În italiană, în text; în română, „Camera Semnăturii.

[3] Abb. Parnaso

[4] „Bettina Eichin über ihr Leben, ihr Kunstverständnis und ihre Skulpturen”. Accesat în 27 octombrie 2019. .

[5] Francine Prose, Brigitte Jakobeit, Susanne Höbel, La vie des muses (În română, „Viața muzelor”).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]