Monte Pellegrino
| Monte Pellegrino | |
 | |
  | |
| Poziția |  Orașul metropolitan Palermo Italia |
|---|---|
| Coordonate | 38°10′22″N 13°20′49″E / 38.172778°N 13.346944°E |
| Suprafață | 861 ha  |
| Cod Natura 2000 | ITA020014[1] |
Modifică date / text  | |
Monte Pellegrino este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 861 ha, din care 1 % marine.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Monte Pellegrino este situat la coordonatele 38°10′22″N 13°20′49″E / 38.172778°N 13.346944°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Monte Pellegrino a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 1995 pentru a proteja 2 specii de plante și 54 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2015[2].[3][4]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 11 habitate naturale: Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Faleze cu vegetație de Limonium spp. endemic de pe coastele mediteraneene, Recifuri, Peșteri inaccesibile publicului, Matorral arborescenți cu Zyziphus, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Peșteri marine scufundate complet sau parțial, Tufărișuri termo-mediteraneene și de pre-deșert, Salicornia și alte specii anuale care populează regiunile mlăștinoase și nisipoase, Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- plante (2): Dianthus rupicola, Ophrys lunulata
- păsări (51): lăcar-de-lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă de luncă (Anthus pratensis), lăstunul mare (Apus apus), Apus pallidus, Aquila fasciata, stârc cenușiu (Ardea cinerea), ciuf-de-pădure (Asio otus), ciocârlie-cu-degete-scurte (Calandrella brachydactyla), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete cenușiu (Circus pygargus), șoim călător (Falco peregrinus), vânturel de seară (Falco vespertinus), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), muscar negru (Ficedula hypoleuca), cocor (Grus grus), acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), frunzăriță galbenă (Hippolais icterina), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc cu cap roșu (Lanius senator), privighetoare (Luscinia megarhynchos), prigoare (Merops apiaster), gaia neagră (Milvus migrans), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatura galbenă (Motacilla flava), muscar sur (Muscicapa striata), vultur egiptean (Neophron percnopterus), pietrar mediteranean (Oenanthe hispanica), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), grangur (Oriolus oriolus), ciuf-pitic (Otus scops), vultur pescar (Pandion haliaetus), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), brumăriță de pădure (Prunella modularis), aușel cu cap galben (Regulus regulus), lăstun de mal (Riparia riparia), mărăcinar (Saxicola rubetra), sitar de pădure (Scolopax rusticola), scatiu (Spinus spinus), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie roșcată (Sylvia cantillans), silvie de câmp (Sylvia communis), Sylvia conspicillata, Tachymarptis melba, pupăză (Upupa epops)
- mamifere (2): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (1): croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 75 de specii de plante, 10 specii de păsări, 3 specii de amfibieni, 1 specie de mamifere, 3 specii de nevertebrate, 2 specii de reptile.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018
- ^ a b DM 21/12/2015 - G.U. 8 del 12-01-2016
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Monte Pellegrino”. Accesat în .
- ^ a b „Monte Pellegrino”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .