Moșe David Iancovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Moșe David Iancovici
Date personale
Născut1854 Modificați la Wikidata
Decedat1938 (84 de ani) Modificați la Wikidata
Mormântul lui Moşe David Şuv la Roș Pina, Israel

Moșe David Iancovici (n. 1854, Moinești - d. 1938, Ierusalim) a fost un sionist originar din România. În Palestina era cunoscut sub numele de Moșe David Șuv, cuvântul ebraic שו"ב, „șuv” fiind format din literele inițiale ale cuvintelor care dau denumirea meseriei lui (שוחט ובודק, citit "șohet ve-bodék", măcelar și examinator [de carne cușer]), cuvânt care are câteva înțelesuri: „încă o dată”, sau „întoarce-te!”, aluzie la principiul de bază al sionismului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Moșe David Iancovici s-a născut la Moinești, a învățat la o școală evreiască și s-a calificat ca șohet (măcelar autorizat pentru sacrificarea rituală a animalelor; din ebraică, שוחט, șohet).

În anul 1875 a încercat, împreună cu David Bucșester (sau Bukschester) de la Bucșești) și Zeidel Ardeni, să se strămute în Palestina. Iancovici era hasid al admorului Ițhak Friedman din Buhuși și cu recomandarea lui a plecat la drum. Ajuns în Bulgaria, a solicitat unui pașă autorizația de a cumpăra pământ în Palestina. Pașa l-a sfătuit să mai aștepte, întrucât nu era momentul potrivit: se apropia războiul cu Rusia. Iancovici s-a întors la Moinești și, în 1881, a fondat asociația "Popularea Țării Israel prin muncă agricolă".

În anul 1882, după Congresul sionist de la Focșani, 1881, Iancovici s-a ocupat de organizarea emigrării a 30 de familii de evrei din Moinești, care își exprimaseră dorința de a-l urma în strmăutarea în Palestina. Împuternicit de aceste familii, Iancovici s-a prezentat la „haham bași” (șef-rabinul Imperiului Otoman) din Constantinopol, rabinul Moșe Halevy, pentru a-i cere sprijinul la obținerea permisului de stabilire în Palestina. Halevy i-a mijlocit o întrevedere cu ministrul Elias, care era totodată medicul sultanului. Ministrul l-a sfătuit pe Iancovici să nu depună cerere oficială, ci să cumpere teren în Palestina cu banii lui, iar el, Elias, s-a oferit să convingă sultanul să scutească emigranții, în primii ani, de plata impozitului.

Iancovici-Șuv a ajuns la Safed și a început să caute terenuri. În regiunea numită astăzi Roș Pina a văzut un sat evreiesc părăsit și terenurile sale scoase la vânzare. După trei ani de secetă, în sat rămăseseră doar trei familii. Din regiunea bogată în izvoare se vede culmea înzăpezită a muntelui Hermon. Moșe David Șuv a descris familiilor moineștene regiunea care seamănă cu unele ținuturi românești și a cerut autorizația de achiziționare a terenurilor. Evreii moineșteni l-au delegat pe David Bucșester să vadă și el locul și să ajute la luarea unei decizii. Iancovici și Bucșester au cumpărat pământul, iar familiile de emigranți au plecat în Palestina.

44 de familii, împreună cu familia lui David Iancovici, acum numit David Șuv (căruia o fiică, nou născută, i-a murit pe drum) și familia cumnatului său, Mordechai Bernstein, s-au îmbarcat la Galați pe vaporul Thetis, și anume 22 de familii din Moinești, 10 familii din Bârlad, 8 familii din Galați și o familie din Focșani, în total 228 de suflete.

O parte din familii, îndeosebi cele din Moinești, conduse de David Șuv și Mordechai Bernstein, au ajuns la pamânturile cumpărate și au fondat satul Roș Pina. Alte familii, în speciale cele din Galați, au fondat mai târziu satul (astăzi oraș) Zihron Iaakov.

David Șuv a trăit și a muncit ca țăran evreu, la fel ca toți ceilalți fondatori ai satului. Roș Pina a avut probleme grele, s-a confruntat cu seceta, malaria și cu atacuri ale beduinilor, care voiau să se folosească de izvoarele locale pentru oile lor.

Într-o luptă pentru apă a murit un beduin. Judecătoria otomană a decis că evreii erau nevinovați și că arabii fuseseră atacanții pe terenurile aflate în posesie evreiască. Însă, conform obiceiului local, cine omoară un om trebuie să facă Sulha (împăcare) cu familia celui ucis, altminteri nu se pune capăt încercărilor de răzbunare. Pentru împăciuire era necesară o sumă mare de bani, de care coloniștii evrei nu dispuneau. Baronul Edmond de Rothschild a plătit această datorie a coloniștilor evrei din Roș Pina în schimbul transferului de proprietate: casele și parcelele lor de teren. Rothschild s-a mai obligat să le asigure hrana și să le procure animale de muncă, însă cu condiția ca localnicii să îndeplinească ordinele venite de la intermediari numiți de baron. În fapt, țăranii coloniști au devenit dependenți economic de Rothschild.

În 1886, baronul l-a numit pe David Șuv director al școlii din Roș Pina, cu limba de predare ebraica, limbă străină pentru elevi și familiile lor. În viața de toate zilele, coloniștii vorbeau unii cu alții în limbile idiș și română, iar ebraica era folosită numai în scopuri rituale religioase. În 1891, Edmond de Rothschild l-a trimis pe David Șuv să administreze o altă așezare rurală nouă, Mișmar HaYarden. Ulterior, Iancovici-Șuv a plecat în Europa, ca să strângă fonduri pentru această localitate.

În 1896, Șuv a fost directorul expoziției Țării Israel la Berlin și, când a apărut cartea lui Theodor Herzl, Statul evreilor, a plecat la Viena pentru a se întâlni cu autorul. Herzl și Șuv s-au împrietenit, iar Șuv a fost în pamalia (?!) lui Theodor Herzl când acesta a făcut în 1898 o vizită în Palestina.

Revenit din Berlin, Șuv a construit o moară la Safed (in ebraica: Țfat), dar aceasta a fost o afacere nereușită, Șuv alegându-se cu datorii mari. Pentru a putea plăti datoriile, Șuv a plecat la muncă în America. La New York a înființat o grădiniță de copii, iar la Hartford o școală.

Reîntors în Palestina în 1908, Șuv a fost secretarul satului Zihron Iaakov. Mai târziu a plecat la Ierusalim, unde a activat ca profesor de ebraică. David Șuv a murit la Ierusalim și a fost înhumat la Roș Pina, unde strada principală îi poartă numele.

Legături externe[modificare | modificare sursă]