Mina Poleanskaia
| Mina Poleanskaia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (78 de ani)  Râșcani, URSS |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Germania |
| Ocupație | scriitoare specialist în literatură[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Activitate | |
| Studii | Rossiiski gosudarstvennîi pedagogiceski universitet im. A. I. Gherțena[*] |
| Limbi | limba rusă |
| Specie literară | biografie, roman, povestire, Schiță |
Modifică date / text  | |
Mina Poleanskaia (n. , Râșcani, URSS; în rusă Мина Полянская) este o scriitoare, prozatoare și eseistă rusă. Este membră a Uniunii Scriitorilor Ruși.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în orașul Rîșcani din RSS Moldovenească (acum în Republica Moldova), unde părinții ei, evrei originari din Bălți, cu puțin înainte de nașterea ei, s-au întors din evacuarea din Samarkand, după încheierea celui de-al doilea război mondial. Mama, Sima (născută Lerner), a studiat la o școală evreiască religioasă din București, tatăl, Iosif Polianski (1907-1953), într-un gimnaziu românesc. În același an, familia s-a mutat la Cernăuți. În 1952, Iosif a fost arestat după ce a fost denunțat pentru ascultarea „muzicii străine” la radio, dar a fost în curând eliberat cu propunerea de a părăsi orașul. În același an, el împreună cu familia (și trei copii) au plecat la Bălți, unde a murit în ianuarie 1953. Mina a absolvit școala de unsprezece clase nr. 16 (acum Liceul teoretic „Cantemir”) din Bălți și a plecat la Leningrad.
Poleanskaia a absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Leningrad. După ce a absolvit facultatea, a studiat la cursurile speciale „Petersburgul-Leningrad Literar” cu specializarea „Pușkin la Sankt Petersburg”. A lucrat ca ghid în departamentul literar al tururilor orășenești din Leningrad.[1]
După căderea Uniunii Sovietice, a emigrat în Germania. În 1995, la Berlin, Poleanskaia (împreună cu soțul ei Boris Antipov și fiul Igor Polianski, acum profesor la Universitatea din Ulm), a fondat revista culturală și politică „Oglinda enigmelor”.[2] A participat la schimburi culturale cu autorii germani, în special la colecția Senatului statului federal Berlin – Das russische Berlin („Berlinul rus”, 2002).
Este membră a Societății germane „Pușkin” și al filialei germane a clubului PEN International.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ ru Мина Полянская: Синие карточки, из цикла «Диплом «Пушкин в Петербурге»
- ^ ru Зеркало Загадок (1995—2002) Вторая литература
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- «Одним Дыханьем с Ленинградом…». Лениздат, 1988 (очерки об Алексее Толстом, Чапыгине и Шишкове) ISBN 5-289-00393-2
- Классическое вино. Филологические экзерсисы, Санкт-Петербург, АрСИС, 1994 (вместе с И. Полянским) ISBN 5-85789-012-8
- «Я — писатель незаконный». Записки и размышления о судьбе и творчестве Фридриха Горенштейна. Нью-Йорк, Слово-Word, 2004 ISBN 1-930308-73-6
- Берлинские записки о Фридрихе Горенштейне. Санкт-Петербург, Деметра, 2011 ISBN 978-5-94459-030-5
