Sari la conținut

Miina Härma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Miina Härma
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Kõrveküla⁠(d), Regiunea Tartu, Estonia Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tartu, Germania Nazistă Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitirul din Raadi[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Estonia Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijoare
compozitoare
dirijor de cor[*]
profesoară de muzică[*]
organist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba estonă[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materConservatorul din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
PremiiKotkaristi III klassi teenetemärk[*][[Kotkaristi III klassi teenetemärk (award)|​]] ()
Eesti Punase Risti V klassi teenetemärk[*][[Eesti Punase Risti V klassi teenetemärk |​]] ()  Modificați la Wikidata

Miina Härma (născută Miina Hermann; n. , Kõrveküla⁠(d), Regiunea Tartu, Estonia – d. , Tartu, Germania Nazistă) a fost o compozitoare estonă.[3] A fost al doilea muzician eston cu studii superioare.

Probabil cea mai mare contribuție a ei este faptul că a dus muzica de orgă în mediul rural, deoarece practic niciun organist calificat nu a susținut concerte în afara orașelor până în acel moment.

De-a lungul carierei sale creative de 60 de ani, ea a scris peste 200 de cântece pentru cor, 10 cavatine, un canto, „Kalev și Linda” și multe altele. Ea a compus în principal muzică vocală.

Härma s-a născut ca Miina Hermann în 1864 în Kõrveküla⁠(d), Livonia, Imperiul Rus, tatăl său fiind profesor.[4][3] În familie erau șapte copii. Ambii părinți au fost educați în domeniul muzical.

Härma a început să învețe muzică singură, cu o orgă mică pe care i-a cumpărat-o tatăl ei. Când a avut 15 ani, Härma a început să studieze cu K. A .Hermann, care i-a dat lecții atât de compoziție muzicală, cât și de pian. În 1883, Härma a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg ca singurul student la orgă în acel an. Ea a absolvit în 1890, dar a continuat să locuiască în Sankt Petersburg, deoarece era foarte greu să găsească de lucru în guberniile baltice. În 1894, a avut loc cel de-al cincilea Festival al Cântecului Eston, care a dus la formarea propriului cor al lui Miinei Härma.

Miina Härma dirijând la al IX-lea Festival al Cântecului Eston din Tallinn în 1928

În 1903, când problemele financiare au copleșit-o, Härma s-a mutat la Kronstadt, gubernia Sankt Petersburg. A trebuit să părăsească orașul în 1915, din cauza începutului Primului Război Mondial, deoarece niciun civil nu avea voie să rămână acolo.

În ciuda faptului că muzica s-a dezvoltat rapid în Tartu, a fost încă greu să găsească un loc de muncă ca profesoară de muzică, din cauza războiului aproape că nu existau studenți.[5] În 1917, Härma a lucrat ca profesoară de muzică într-o școală care este acum Gimnaziul Miina Härma (în estonă Miina Härma Gümnaasium).[6]

Miina Härma a fost timp de 14 ani unul dintre promotorii și liderii Societății pentru Promovarea Educației și Culturii Muzicale sau Societății de Muzică din Tartu.[7]

Härma a murit la 16 noiembrie 1941, la Tartu. Este înmormântată în Cimitirul Raadi.[8][9]

  1. ^ a b „Miina Härma”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ a b „- Kreutzwaldi sajand / Eesti kultuurilooline veeb”. krzwlive.kirmus.ee. Accesat în . 
  4. ^ „Päewaleht 10 veebruar 1934 — DIGAR Eesti artiklid”. dea.digar.ee. Accesat în . 
  5. ^ Eesti nõukogude entsüklopeedia, 3. köide, lk 510/511, Tallinn: Valgus, 1988
  6. ^ Tannberg (2006). Sajandi Kool. Tartu: Miina Härma Gymnasium. ISBN 978-9949-13-693-3.
  7. ^ Tamm, Triinu (2013-01), „Valgustuse postihobused: tõlkijad ja toimetajad enne ja nüüd”, Keel ja Kirjandus, 56 (1), pp. 1–6, doi:10.54013/kk662a1, ISSN 0131-1441, accesat în 24 aprilie 2023  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  8. ^ „Miina Härma (1864-1941) haud”. info.raad.tartu.ee. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Kändler, Tiit (). A Hundred Great Estonians of the 20th Century. Tradus de Lengi-Cooper, Küllike. Tallinn: Estonian Encyclopaedia Publishers. p. 52. ISBN 978-9-98570-103-4.