Mihail Lupoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mihail Lupoi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Piatra Neamț, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politic PRM

Mihail Lupoi (n. , Piatra Neamț, Neamț, România – d. , București, România) a fost un ofițer, arhitect și politician român.

A terminat Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

În 22 decembrie 1989, în timpul revoluției, având gradul de căpitan în armată, Lupoi a apărut la televiziunea română anunțând că armata este alături de popor, și a făcut afirmația că armata nu a deschis focul împotriva populației. Cu aceeași ocazie l-a anunțat pe generalul Nicolae Militaru ca ministru al apărării. Tot atunci a avertizat - însoțit de protestele lui Mircea Dinescu - asupra posibilității unei intervenții militare din afară, în caz că se va ajunge la haos[1].

A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale și ministru al turismului între 2 ianuarie și 7 februarie 1990, în primul guvern postrevoluționar. A demisionat din funcția de ministru.

A fost ales în Senatul României în legislatura 2000-2004 și 2004-2008, în județul Dolj pe listele partidului PRM. Din mai 2005 s-a afiliat la PNL. A fost vicepreședinte al adunării generale NATO. În legislatura 2000-2004, Mihail Lupoi a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel și Regatul Thailanda. Mihail Lupoi a înregistrat 70 de luări de cuvânt în legislatura 2000-2004 și 56 de luări de cuvânt în legislatura 2004-2008. Mihail Lupoi a inițiat 21 de propuneri legislative în legislatura 2004-2008, din care 6 au fost promulgate legi.

Mihail Lupoi a murit de cancer la vârsta de 59 de ani, la 28 iulie 2012.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Televiziunea Română - "Revoluția română în direct", București 1990, pag. 29-31

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri