Mihai Horia Botez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihai Botez
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
activist pentru drepturile omului[*]
diplomat Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Organizație Universitatea din București  Modificați la Wikidata

Mihai Horia Botez (n. 1940 - d. 11 iulie 1995) a fost un matematician, diplomat și disident anti-comunist român, ajuns după Revoluția din 1989 ambasador al României la ONU și în Statele Unite ale Americii. Absolvent al Facultății de Matematică din București, unde a fost student al lui Octav Onicescu, Mihai Botez a lucrat mai întâi ca matematician cercetător[1], profesor asociat la catedra de cibernetică economică, statistici și cercetare din ASE (1967) și apoi ca lector la Facultatea de Matematică, catedra de Statistică și Calculul Probabilităților[2][3] și profesor (1970).[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1967 a fost numit director al Centrului de Cercetări Preospective. Și-a susținut teza de doctorat la vârsta de 26 de ani, [5] la Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Mihoc. [6]

Între 1974 - 1977 a fost directorul Centrului Internațional de Metodologie a Studiului asupra Viitorului și Dezvoltării.

În 1976 petrece câteva luni ca invitat al Woodrow Wilson International Center for Scholars. [7]

În 1977 și-a pierdut posturile de director și cadru universitar din cauza exprimării disidenței față de regimul lui Nicolae Ceaușescu.

În 1979 redactează un „Memoriu al intelectualilor români” care este citit la Radio Europa Libera și publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”.

În 1985 [2] (sau 1986[8]) participă la Congresul European al Culturii la Madrid, Spania. [9]

În 1987, după publicarea în revista franceză „L'Express” a unui interviu critic la situația din România, Mihai Botez este numit director al Centrului de Calcul din Tulcea. [10]

A primit azil politic în 1988 [2][11] în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii, unde se afla cu o bursă, după care a lucrat la o serie de instituții academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars (septembrie-octombrei 1988). [12]

După Revoluția din 1989, a fost ambasador al României la ONU (1992-1994) [13] și în Statele Unite ale Americii (1994).

A murit de o hemoragie internă pe fond de ciroză hepatică. [5][11][12]

A fost căsătorit cu arhitecta Mariana Celac. S-a recăsătorit în Statele Unite cu Magda Sichitiu (care și-a schimbat numele în Magda Botez după căsătorie). [14]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Scrisori către Vlad Georgescu, Editura Fundațiior Culturale Române, 2003 [15][16]
  • Românii despre ei înșiși, Editura Litera, 1992;
  • Însemnări despre Ion Barbu, Editura Fundațiior Culturale Române, 1999;
  • Editura Fundațiior Culturale Române, Editura Fundațiior Culturale Române, 1994;
  • Lumea a doua - introducere în comunismologia structurală, Editura DU Style, 1997.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • La București o școală generală este numită în cinstea sa.[17]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.memoria.ro/?location=view_article&from_name=Interviuri+din+presa%2C+carti%2C+colectii+personale&from=bG9jYXRpb249YXJ0aWNsZXM%3D&cid=162&id=1195
  2. ^ a b c Mihai Botez: "Să găsim căile prin care intelectualii pot să devină independenți", Viorica Oancea, România literară - anul 2007, numărul 27, accesat la 22 ianuarie 2014
  3. ^ http://www.acum.tv/articol/10689
  4. ^ Cazul Mihai Botez (drept la replică), 7 septembrie 2010, Viorica Oancea, Revista 22, accesat la 22 ianuarie 2014
  5. ^ a b Lumea exilului (II), Constantin Eretescu, Observator cultural - numărul 122, iunie 2002, accesat la 22 ianuarie 2014
  6. ^ 30 DE ANI CU MIHAI BOTEZ, Solomon Marcus, România literară - anul 2000, numărul 15, accesat la 22 ianuarie 2014
  7. ^ Despre Mihai Botez și disidența românească, Viorica Oancea, România literară - anul 2010, numărul 47, accesat la 22 ianuarie 2014
  8. ^ Despre disidența românească și despre vinovata noastră îndelungă tăcere, 7 decembrie 2010, Viorica Oancea, Revista 22, accesat la 22 ianuarie 2014
  9. ^ Nicolae Manolescu, Cuvânt înainte la „Scrisori către Vlad Georgescu”, Ed. FCR, București, 2003
  10. ^ http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/reformatorul-gorbaciov-primit-frica-ceausescu
  11. ^ a b http://articles.chicagotribune.com/1995-08-01/news/9508010098_1_government-of-nicolae-ceausescu-bucharest-exile
  12. ^ a b http://www.highbeam.com/doc/1P2-843237.html
  13. ^ MAE
  14. ^ Lungul drum spre Pulitzer, 19 martie 2010, Carmen Dragomir, Jurnalul Național, accesat la 22 ianuarie 2014
  15. ^ Singurătatea disidentului de cursă lungă, Tudorel Urian, România literară - anul 2003, numărul 31, accesat la 22 ianuarie 2014
  16. ^ Selectia Formula As, Formula AS - anul 2003, numărul 582, accesat la 22 ianuarie 2014
  17. ^ http://wikimapia.org/143841/ro/Scoala-Generala-Nr-87-Mihai-Botez

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]