Maximilian de Angelis

Maximilian de Angelis
Date personale
Născut	2 octombrie 1889 Budapesta, Austro-Ungaria
Decedat	6 decembrie 1974 (85 de ani) Graz, Austria
Înmormântat	Friedhof St. Leonhard[*][[Friedhof St. Leonhard (cemetery in Graz, Austria)|​]]
Cetățenie	Germania  Austria
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba germană
Studii	Academia Militară Tereziană
Activitate
Ramura	Armata germană
Gradul	General der Artillerie[*][[General der Artillerie (second highest rank in the German Imperial Army, Reichswehr or Wehrmacht)|​]]
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Crucea Meritul Militar, clasa a III-a[*]​ Crucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[*]​ Ordinul Mihai Viteazul

Maximilian de Angelis (n. 2 octombrie 1889, Budapesta, Austro-Ungaria – d. 6 decembrie 1974, Graz, Austria) a fost un general-maior austriac, apoi General der Artillerie în Wehrmacht și comandant a două armate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

Angelis s-a născut la Budapesta în familia unui căpitan din Armata Austro-Ungară. După ce a urmat școala militară inferioară din Eisenstadt și școala militară secundară din Mährisch Weißkirchen, s-a înscris la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt și a devenit la 18 august 1908 locotenent (Leutnant) în Regimentul 42 K.u.K. Artilerie de Câmp din Steyr.

Primul Război Mondial

După avansarea la gradul de Oberleutnant la 1 august 1914 și numirea în funcția de comandant al Bateriei a 2-a a regimentului la 7 septembrie 1914, a fost trimis să lupte în Galiția și în sudul Poloniei.

La 1 iulie 1915 de Angelis a fost transferat în Statul Major al Diviziei Imperiale de Vânători și la 9 octombrie 1916 a fost numit ofițer în Statul Major al Brigadei 2 Vânători Imperiali. Pentru scurt timp a fost transferat în Brigada 1 Vânători Imperiali și în Brigada 88 Infanterie. În acest timp el a fost promovat la gradul de căpitan la 1 mai 1917.

Perioada interbelică

La 3 noiembrie 1918 a fost luat prizonier de război de către italieni și a fost eliberat din captivitate pe 12 octombrie 1919. Angelis a devenit apoi căpitan în Armata Austriacă și a fost avansat pe 8 iulie 1921 la gradul de maior. De la 1 ianuarie 1926 a activat ca ofițer în Statul Major al Brigăzii 3 din St. Pölten și de acolo a fost transferat, la 1 noiembrie 1927, ca profesor de tactică la Școala Militară de la Enns. Pe parcursul carierei sale didactice a fost avansat locotenent-colonel la 15 ianuarie 1929, după care a fost numit comandant adjunct al Școlii Militare la 1 septembrie 1933 și a fost înaintat la gradul de colonel la 28 iunie 1933.

După numirea sa în calitate de comandant adjunct al Brigăzii I la 1 februarie 1934 colonelul de Angelis a fost cooptat la 1 septembrie 1934 în cadrul Ministerului Federal al Apărării pe post de consilier al Biroului Operații. La 1 august 1935 a fost transferat la Viena în calitate de comandant adjunct și instructor pentru conducerea operațiunilor de război al cursurilor pentru ofițerii superiori.

El a fost unul dintre cei mai zeloși susținători ai politicii național-socialiste în Armata Austriacă și a fost pregătit în timpul Puciului din iulie 1934 să preia, după succesul puciului, comanda unităților militare din orașul Viena. Din 1937 s-a aflat la conducerea Cercului soldaților național-socialiști (NSR), fondat în 1936.

În martie 1938 a fost timp de trei zile secretar de stat pentru apărare în guvernul de scurtă durată al lui Seyss-Inquart. Cancelarul l-a numit pe 13 martie 1938, la o zi după Anexarea Austriei, în cabinetul său și l-a făcut șef al ministerului ca succesor al generalului de infanterie Wilhelm Zehner, care a murit o lună mai târziu, la 11 aprilie 1938, la Viena, în circumstanțe misterioase. În această calitate, Angelis a avut un rol semnificativ în integrarea forțelor armate austriece în Wehrmacht-ul german. El a fost membru al odioasei „Muffkommission” - numită după atașatul militar german Wolfgang Muff - care a strâns material împotriva ofițerilor austrieci, care urmau să fie declarați de naziști ca „netransferabili” și pensionați sau trecuți în activități administrative pentru a-i forța să demisioneze (precum au fost cazurile generalilor Alfred Jansa sau Alois Windisch).

După avansarea lui la gradul de general-maior pe 13 martie 1938, a fost numit la 1 iulie 1938 în funcția de șef al Statului Major al Regimentului 30 Infanterie și transferat pe 5 august 1938 ca ofițer cu sarcini speciale în cadrul Înaltului Comandament al Armatei Germane de Uscat (Oberkommando des Heeres) de la Jüterbog. Pe 10 noiembrie 1938 a fost numit comandant de artilerie XV la Jena și la 1 septembrie 1939 a devenit comandant al Diviziei 76 Infanterie.

Al Doilea Război Mondial

În perioada invaziei din Polonia, Angelis a fost comandant al Diviziei 76 Infanterie, care se afla dispusă în fața liniei Siegfried. Această divizie a fost folosită în campania de pe Frontul de Vest la Verdun și Toul, iar la la 1 august 1940 Angelis a fost avansat general-locotenent.

După declanșarea invaziei germane în Uniunea Sovietică, generalul Angelis a condus Divizia 76 Infanterie din România prin Iași, Tiraspol și Kremenciuk către Artemivsk. A fost decorat pe 19 septembrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia, devotamentul și bravura personală de care au dat dovadă în luptele contra bolșevicilor în colaborare cu trupele române”. La 26 ianuarie 1942 a fost numit comandant al Corpului XXXXIV Armată, după care la 9 februarie 1942 a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și la 1 martie 1942 a fost avansat la gradul de general de artilerie (General der Artillerie).

În calitate de comandant și-a condus corpul de armată în 1942 prin Caucazul de Vest până aproape de Tuapse. Corpul său de armată a participat în 1943 la bătăliile pentru capul de pod Kuban și, din octombrie, a fost folosit ca aripă sudică a nou-formatei Armate a 6-a în Ucraina de Sud, unde a fost generalul Angelis a fost decorat pe 12 noiembrie 1943 cu frunze de stejar la Crucea de Cavaler al Crucii de Fier. De la 22 noiembrie până în 19 decembrie 1943 a condus Armata a 6-a în timpul absenței generalului comandant Karl-Adolf Hollidt. Generalul Angelis a continuat să comande Corpul XXXXIV Armată, cu excepția perioadei 30 noiembrie 1943 - 15 ianuarie 1944. La 8 aprilie 1944 el a fost numit din nou comandant al Armatei a 6-a, care fusese împinsă către Nistru.

La 18 iulie 1944 generalul Angelis a devenit succesorul lui Franz Böhm în funcția de comandant al Armatei 2 Panzer din Iugoslavia. El a condus retragerea acestei armate prin Belgrad, sud-vestul Ungariei și sud-estul Stiriei către interiorul Stiriei și Carintia.

Perioada postbelică

La 9 mai 1945 generalul Angelis a fost luat prizonier de război de către forțele militare americane, dar pe 4 aprilie 1946 a fost predat forțelor iugoslave ale lui Iosip Broz Tito și extrădat în Iugoslavia, unde a fost condamnat pe 11 octombrie 1948 la 20 de ani de închisoare. La scurt timp după ce a avut loc această judecată a fost extrădat la 5 martie 1949, împreună cu feldmareșalul Ewald von Kleist, în Uniunea Sovietică. Acolo a fost condamnat în februarie 1952 la două pedepse de câte 25 de ani închisoare în baza articolului 1 din Decretul nr. 43 al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 (crimele săvârșite de ocupanții fasciști germani împotriva civililor sovietici). La această pedeapsă a contribuit un rechizitoriu întocmit în baza Legii nr. 10 a Consiliului de Control a Germaniei din 20 decembrie 1945 (care pedepsea crimele împotriva păcii, crimele de război și crimele împotriva umanității), care a evidențiat trecutul său nazist în perioada premergătoare Anschluss-ului din 1938.

Pe 11 octombrie 1955 generalul Angelis a fost eliberat după vizita lui Konrad Adenauer la Moscova. S-a stabilit mai întâi la Hanovra și apoi la München pentru a evita punerea în aplicare a unui mandat austriac de arestare. Abia după adoptarea unei amnistii a revenit la Graz. Din moment ce nu primea pensie în Austria, a mers la München în fiecare lună până la moartea sa pentru a-și primi pensia germană acolo. A murit în cele din urmă la 6 decembrie 1974, la vârsta de 85 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul Sf. Leonhard din Graz.

Decorații

• Crucea de Merit Militar cl. a III-a cu decorație de război și spade (de 2 ori, Austro-Ungaria)
• Medalia de Merit Militar „Signum Laudis” cu spade, de bronz și de argint
• Crucea Karl I pentru trupe
• Medalia comemorativă austriacă de război cu spade
• Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918
• Crucea de fier (1939) clasa a II-a (13 mai 1940) și l. I (1 iunie 1940)
• Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III-a (19 septembrie 1941)
• Medalia Frontului Răsăritean
• Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar
  • Crucea de Cavaler (9 februarie 1942) în calitate de Generalleutnant și comandant al Diviziei 76 Infanterie
  • Frunze de stejar (12 noiembrie 1943) în calitate de General der Artillerie și comandant al Corpului XXXXIV Armată

Bibliografie

• Fellgiebel, Walther-Peer (2000) [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile (în germană). Friedberg, Germania: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6. 
• Thomas, Franz (1997). Die Eichenlaubträger 1939–1945 Band 1: A–K (în germană). Osnabrück, Germania: Biblio-Verlag. ISBN 978-3-7648-2299-6. 
• Dermot Bradley (ed.): Die Generale des Heeres 1921–1945. Die militärischen Werdegänge der Generale, sowie der Ärzte, Veterinäre, Intendanten, Richter und Ministerialbeamten im Generalsrang. Band 1: Abberger–Bitthorn. Biblio Verlag. Osnabrück, 1993, ISBN 3-7648-2423-9, pp. 69–70.
• Ludwig Jedlicka: Ein Heer im Schatten der Parteien. Die militärpolitische Lage Österreichs 1918–1938. Böhlau, Graz/ Viena, 1955.
• Die Streitkräfte der Republik Österreich 1918–1968. Katalog zur Sonderausstellung des Heeresgeschichtlichen Museums in Wien, 1968.
• Marcel Stein: Österreichs Generale im Deutschen Heer 1938–1945. Biblio Verlag, Bissendorf, 2002, ISBN 3-7648-2358-5.

Legături externe

• de Maximilian De Angelis în Lexikon der Wehrmacht
• en Maximilian De Angelis pe site-ul World War II Awards Arhivat în 22 septembrie 2012, la Wayback Machine.
• Informationen über die Eingliederung des Bundesheeres in die deutsche Wehrmacht

Lideri militari
Predecesor: -	Comandant al Diviziei 76 Infanterie 1 septembrie 1939 – 26 ianuarie 1942	Succesor: Generalleutnant Carl Rodenburg
Predecesor: Generalleutnant Otto Stapf	Comandant al Corpului XXXXIV Armată (XXXXIV. Armeekorps) 26 ianuarie 1942 - 30 noiembrie 1943	Succesor: General der Infanterie Friedrich Köchling
Predecesor: Generaloberst Karl-Adolf Hollidt	Comandant al Armatei a 6-a 22 noiembrie 1943 - 19 decembrie 1943	Succesor: Generaloberst Karl-Adolf Hollidt
Predecesor: General der Infanterie Friedrich Köchling	Comandant al Corpului XXXXIV Armată (XXXXIV. Armeekorps) 15 ianuarie 1944 - 8 aprilie 1944	Succesor: Generalleutnant Ludwig Müller
Predecesor: Generaloberst Karl-Adolf Hollidt	Comandant al Armatei a 6-a 8 aprilie 1944 – 17 iulie 1944	Succesor: General der Artillerie Maximilian Fretter-Pico
Predecesor: General der Infanterie Franz Böhme	Comandant al Armatei a 2-a Panzer 18 iulie 1944 – 8 mai 1945	Succesor: -