Sari la conținut

Maxime Cornu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maxime Cornu

Dr. Marie Maxime Cornu
Date personale
Născut16 iulie 1843
Orleans
Decedat3 aprilie 1901 (67 de ani)
Paris
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
tombeau de Brongniart[*][[tombeau de Brongniart (sepulchral chapel located in Paris, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAlfred Cornu[*][[Alfred Cornu (fizician francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
Ocupațiebiolog
botanist
micolog
profesor
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniubotanică  Modificați la Wikidata
Alma MaterÉcole Normale Supérieure  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSociété botanique de France[*][[Société botanique de France (learned society)|​]]
Académie d'agriculture de France[*][[Académie d'agriculture de France (learned society located in Paris, France)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]  Modificați la Wikidata

Marie Maxime Cornu (n. 16 iulie 1843, Orléans – d. 3 aprilie 1901, Paris) a fost un botanist și micolog francez, profesor pentru agricultură la Museum d’Histoire Naturelle (Muzeul de Historie Naturală) precum președinte al Société botanique de France (Asociația Botanică a Franței). Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cornu.

Cornu: Rozella septigena

Maxime Cornu a studiat la École normale supérieure (un tip de scoală elitară în țările francofone) și în anul 1872 a obținut doctoratul în științe naturale. În același an a publicat teza lu,i Monographie des Saprolégniées, în jurnalul Annales des Sciences Naturelles Botanique cu genul de ciuperci Rozella care conține 22 de specii.[2][3] După acea a fost angajat ca asistent științific la Museum d’Histoire Naturelle. Datorită abilităților sale dovedite, a devenit acolo deja în 1876 profesor suplinitor pentru biologie.[4] Cornu a dezvoltat metode pentru cercetări criptogamice, s-a ocupat cu problematica mucegaiul pufos (Plasmopara viticola) pe frunze de vii, și a participat în comisia pentru combaterea filoxerei care a pustiit podgoriile franceze pe acest timp, iar în 1884 a fost numit profesor titular de horticultură, funcție pe care a întreținut-o până la moartea sa în 1901. În această perioadă a reorganizat grădinile și serele ale Jardin des Plantes (grădina de plante) și a dezvoltat tehnici de conservare a semințelor de grâu pentru păstrarea lor mai efectivă.[5]

Cornu a mai fost președinte al Société botanique de France (Asociația Botanică a Franței) din 1897, inspector general al viticulturii și a bolilor parazitare.[6] precum inspector general de agricultură.[7]

Cunoscutul și apreciatul savant, fratele renumitului fizician Alfred Cornu (n. 6. martie 1841, Orléans – d. 12 aprilie 1902, Romorantin-Lanthenay),[8] este înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris.[7]

Cornu a fost membru sau atașat mai multor asociații științifice, ca de exemplu:[4][9]

  • Secretar al Comitetului Academic de Filoxeră
  • Membru și președinte (1897) al Société botanique de France
  • Membru corespondent al Societății Italiene de Criptogamie
  • Membru titular al Académie d'agriculture de France (1882)
  • Delegat al Academiei Franceze de Științe

Publicații (selecție)

[modificare | modificare sursă]
Observations sur le Phyloxera
  • Des préparations microscopiques tirées du règne végétal et des différents procédés à employer pour en assurer la conservation, Editura F. Savy, Paris 1872 [1]
  • Monographie des Saprolégniées, cu 7 p. plăci, Editura E. Martinet , Paris 1872 [2]
  • Études sur la nouvelle maladie de la vigne, Editura Imprimerie Nationale, Paris 1876
  • Études sur le phylloxera vastatrix, Editura Imprimerie Nationale, Paris 1878, cu 27 de plăci colorate
  • Note sur quelques champignons de la flore de France, în: Bulletin de la Société botanique de France, vol. XXV, nr. 6, Editura E. Martinet, Paris 1878, p. 210-214 [3]
  • Champignons rares ou nouveaux pour la flore des environs de Paris, în: Bulletin de la Société botanique de France, vol. XXV, Editura E. Martinet, Paris 1879, p. 173-182
  • Anatomie des lésions déterminées sur la vigne par l'anthracnose, în: Bulletin de la Société botanique de France, vol. XXV, Editura E. Martinet, Paris 1879, p. 227-230
  • Sur quelques champignons de France, în: Bulletin de la Société botanique de France,vol. XXVIII, nr. 6, Editura E. Martinet, Paris 1881
  • Champignon observé sur un insecte. Du rôle des champignons dans la nature, referat la: Association française pour l'avancement des sciences. Congrès d'Alger, 15 aprilie 1881, Editura Chaix , Paris 1882, 8 p. (împreună cu Charles Brongniart)
  • Études sur les Péronosporées I & II, Editura Gauthier-Villars, Paris 1881
  • Observations sur le Phyloxera et sur le parasitaires de la vigne, Editura Gauthier-Villars, Paris 1882
  • Rapport sur le dépérissement et la mort des mûriers, Editura Imprimerie Nationale, Paris 1883
  • Dictionnaire d'horticulture, vol. 1, Editura P. Klincksieck, Paris 1899 (împreună cu Désiré Bois, la vol. 2 nu a mai contribuit)
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Annales des Sciences Naturelles Botanique, nr. 15, Editura G. Masson, Paris 1872, p. 1-198
  3. ^ Mycobank
  4. ^ a b Comité des travaux historiques et scientifiques
  5. ^ „Grande galerie de l'évolution”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ ID France
  7. ^ a b „Info al cimitirului Père-Lachaise”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Alfred Cornu”, în: Bulletin de la Société astronomique de France, vol. 25, Editura Au Siege de la Société, Paris 1911, p. 581-586
  9. ^ Comité des travaux historiques et scientifiques
  • P. Magnus: „Maxime Cornu”, în: Berichte der Deutschen Botanischen Gesellschaft, vol. 19, 1901

Legături externe

[modificare | modificare sursă]