Mauriciu Brociner
| Mauriciu Brociner | |
 Sublocotenentul Mauriciu Brociner | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, Moldova |
| Decedat | (92 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Filantropia din București |
| Frați și surori | Iosif Brociner, Marcu Brociner, Andrei Brociner. |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | diplomat ofițer militar |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Armata Română |
| Ramura | Infanterie |
| Ani de serviciu | 1877–1878 |
| Gradul | Sublocotenent (1877) Locotenent (rezervă) (1883) Căpitan (rezervă) (1886) Maior (rezervă) (1896) Locotenent-colonel (rezervă) (1906) Colonel (rezervă) (1913) |
| Unitatea | Regimentul 8 de linie |
| Bătălii / Războaie | Războiul de Independență al României |
| Ocupații ulterioare | Șef al al Mareșalatului Palatului Regal (1909) |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul „Steaua României” Medalia „Virtutea Militară” Ordinul „Sfântul Stanislav” Ordinul „Coroana României” |
Modifică date / text  | |
Mauriciu Brociner (n. , Iași, Moldova – d. , București, România) a fost un militar (colonel) și diplomat, erou al Războiului de Independență al României, primul ofițer evreu din armata română.[1][2][3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Mauriciu era unul dintre cei patru fii – împreună cu Marcu, Iosif și Andrei – ai lui Idel Ber Brociner, evreu-român cu educație modernă, urmaș al rabinul Avraham David Brander, cunoscut ca „Rabinul din Buczacz”, în Galiția.
După ce a urmat studii de comerț la Viena, Mauriciu Brociner s-a întors în România și s-a înrolat ca voluntar în Armata Română, în miliții, în 1874. A fost unul din cei o mie de voluntari evrei români care au luptat în Războiul de independență (1877-1878). La 30 august 1877, în luptele care au dus la cucerirea celor două redute la Grivița, după căderea căpitanului Valter Mărăcineanu sergentul Mauriciu Brociner a preluat comanda batalionului și a înfipt steagul român pe redute drept la care a fost avansat la gradul de sublocotenent fiind primul evreu român care a primit grad de ofițer în timpul războiului, la .[4] După război, în anul 1879, prin decretul regal 255, 883 evrei români care au luptat în război (inclusiv Brociner) au primit cetățenia română, care până atunci nu se acorda necreștinilor.
Eliberat din serviciul militar activ în 1879, Mauriciu Brociner a lucrat ca impiegat de cancelarie la oficiul vamal din Galați și funcționar la Ministerul de Război. În anul 1882, Mauriciu Brociner a intrat în serviciul Curții Regale, devenind director al Mareșalatului Palatului Regal și secretarul Reginei Elisabeta. În anii 1916–1918, când Bucureștiul a fost sub ocupație germană, a îndeplinit rolul de administrator al proprietăților regale rămase sub ocupație. În urma unui conflict cu Alexandru Tzigara-Samurcaș, care fusese numit reprezentant al Curții Regale în teritoriul ocupat, a fost concediat de la Palatul Regal și pensionat forțat în 1920.[5]
În 1921 a fost numit consul onorific al României la Frankfurt.
La , din inițiativa Uniunii Evreilor Români, prezidată de Wilhelm Filderman, a fost organizată o festivitate în onoarea sa la Fundația Dalles.[6]
În 2024, Banca Națională a României a lansat o monedă de argint la 145 de ani de la acordarea cetățeniei române lui Mauriciu Brociner.[3][7] Portretul și numele său precum și anul în care a primit cetățenia română, 1879, apar pe reversul acestei monede.
Este înmormântat în Cimitirul Evreiesc Filantropia din București.[8]
Ordine și medalii
[modificare | modificare sursă]Mauriciu Brociner a fost decorat cu Medalia „Virtutea Militară” clasa I și cu ordinul rusesc Ordinul „Sfântul Stanislav”(en)[traduceți] cu spade. A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Cavaler (30 octombrie 1877) și „Coroana României” în grad de Ofițer (20 mai 1895).[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 429
- ↑ The Universal Jewish encyclopedia : an authoritative and popular presentation of Jews and Judaism since the earliest times. Volume 2 (1940). Editată de Isaac Landman. New York : The Universal Jewish encyclopedia, p. 537
- 1 2 George Bănciulea. „BNR a lansat o monedă cu tema 145 de ani de la acordarea cetățeniei române lui Mauriciu Brociner”. agerpres.ro. Accesat în .
- ↑ Pagina Brociner Family pe site-ul The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe. Accesat la 5 noiembrie 2012.
- ↑ Vișan-Miu, Tudor. „Mauriciu Brociner (1855-1946): Funcționar și pensionar al Casei Regale” (PDF). Studium, revista studenților, masteranzilor și doctoranzilor în istorie, editată sub egida Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați. XIII/2020: 93–112. Accesat în .
- ↑ Năstasă, Lucian (). Minorități etnoculturale. Mărturii documentare. vol. 5: Evreii din România (1945-1965). Cluj-Napoca: Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. p. 189.
- ↑ Redacția (). „BNR a lansat o monedă cu tema 145 de ani de la acordarea cetățeniei române lui Mauriciu Brociner”. G4Media.ro. Accesat în .
- ↑ Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 75
- ↑ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 28
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Hary Kuller, Evreii din România: breviar biobibliografic, Editura Hasefer, București, 2008, ISBN: 978-973-6301-88-9
