Mauna Loa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare










Mauna Loa
Mauna Loa din Saddle Road
Mauna Loa din Saddle Road
Hawaii,USA
Harta topografica Mauna Loa

Mauna Loa (pronunțat în engleză /ˌmɔːnə ˈloʊ.ə/ sau /ˌmaʊnə ˈloʊ.ə/în Engleză) este cel mai mare munte de pe Pământ,în cea ce privește volumu și suprafața acoperită,și unul din cei cinci vulcani care formează insulele Hawaii din Stale Unite din Oceanul Pacific.Este un vulcan activ cu un volum estimat de apropae 75.000 km cubi deși vârful său are în jur de 37 metri,mai mic decât al vecinului său Mauna Kea.Numele Hawaiian Mauna Loa înseamnă muntele lung.Erupțiile de lavă din munți Mauna Loa sunt sărace în silicati și ca urmare sunt foarte fruide,în consecințe erupțiile țin să fie neexplozive iar vulcanul are pantă relativă.

Mauna Loa erupe probabil de 700.000 de ani și se pare că ar fii depășit nivelul mării akm 400.000 de ani în urmă,deși rocile cele mai vechi datate nu au mai mult de 200.000de ani.Magma sa provine din punctul fierbinte al insulelor Hawaii,responsabil pentru crearea lantului insulelor Hawaii de 1.000.000.Mișcare în ceață a plăci Pacificului v-a deplasa într-un final vulcanul Mauna Loa departe de punctul fierbinte,și se va extinde între următori 500.000 ani.

Erupția ce-a mai recentă a vulcanului datează din 24 martie 1984 și a ținut până la 15 aprilie 1984,au distrus sate,iar Hilo orașul este construit parțial pe râurile de lavălava din ultima parte a secolului al XIX-lea.Mauna Loa este partea care încurajează studierea celor mai periculoși vulcani.Mauna Loa este intens monitorizată de către observatori hawaiani din 1912.Sunt luate observații asupra atmosferei la Mauna Loa Observatory și observații soarelui de la observatorul solar Mauna Loa locate lângă vârful său.Parcul Național al vucanilor Hawaieni acoperă vârful și partea sud-estestica incluzând un vulcan separat Kilauea.

Structura[modificare | modificare sursă]

Un con zgura şi fluxurile de jur pe Mauna Loa.
Mauna Kea din stânga, Mauna Loa în spatele Hualalai pe dreapta

Mauna Loa este cel mai mare vulcan al lumii în cea ce privește suprafața.Mauna Loa sculptată că un scut deoarece lavă să este extrem de fluida.Erupțiile sunt rareori violențe,iar cea mai mare comună este stilul hawaian care implică fântâni de lavă și râuri de lava.De obicei de la începutul unei erupții un rift de câțiva km lungime se formează de'a lungul sau curgând fântâni de lavă intr'o așa numită "Perdea de foc".După câteva zile active devine concentrată normal pe o singură ieșire.

Erupțiile în general se petrec în 3 reginui ale muntelui:în vârf și în cele două zone de rift ce se întind spre nord-estul și sud-vestul vârfului.Apropae 38% din erupțile din ultimi 200 de ani s'au petrecut în vârf 31% în zonă de rift nord-est și 25%in zonă de rift sud-vest.Restul de 6% s'au petrecut în zone îndepărtate ale zonelor de rift.Vraful vulcanului Caldera se numește Mokuʻāweoweo și are între 3-5 km în diametru.Calderă s'a format acum 1,000-1,500 de ani în urmă când a fost marea erupție din zonă nord-est care a golit cameră magmatica de sub vârf până când să prăbușit.

Datele seismice pot scote la iveală locațiile camerelor magmatice de sub vulcan care denotă activitatea.Undele seismice au scos la iveală o cameră de 3 km sub vârf și alte camere magmatice mai mici sub zonele de rif.

Masele de aer băț de la est la vest deasupra insuleleor Hawaiene iar prezența vulcanului Mauna Loa afectează puternic climatul local.Partea estică a vulcanului este scăldată în ploi puternice,iar orașul Hilo este cel mai ploiș din Stalele Unite.Partea vestică are în schimb un climat mai uscat,cantitatea de precipitații scade,iar cerul de multe ori este văzut clar.Temperatură foarte scăzută arată faptul că precipitațiile se petrec deseori sub formă de zăpada,iar vârful muntelui Mauna Loa este descris la o regine periglaciara unde înghețul și dezghețul joacă un rol important în modelarea peisajului.

Mokuʻāweoweo[modificare | modificare sursă]

Summit-ul acoperit cu zăpadă.

Mokuʻāweoweo este liniștit din 1984.Numele craterului este derivat din āweowe,un peste roșu cu ochi mari hawaian pe denumirea lui Princanthus meeki,datorită asemănări focurilor din timpul erupției au culoarea peștelui.Principală dimensiune ovală are 4800 metri lungime și 2400 metri lățime,două cratere laterale ,parțial în contact cu principalul sunt cunoscute sub numele de vârful Nordic și vaeful Sudic (North Pit and South Pit).În partea de sud-vest a crateri mai sunt două cratere mici:Luă Hou și Luă Hohonu.

Mokuʻāweoweo este acum parte din zonă Wilderness Hawaii vulcanii, din Wilderness US Național Sistem.

Geologie si istorie[modificare | modificare sursă]

Origine[modificare | modificare sursă]

Mauna Loa a început să erupă între 700.000 și 1.000.000 ani în urmă s'a intensificat de atunci.Că toate insulele Hawaiene își are originile în punctul fierbine hawaian,magmă ridicandu'se din adâncurile matalei.Punctul fierbine rămâne intr'o poziție fixă în timp ce cplaca pacifică se mișcă cu aproape 10 cm pe an.Prin țâșnirea magmei firbintzi fiecare vulcan erupe cu câteva milioane de ani înainte că placă să'l indeparteza de magmă.Punctul fierbinte există de cel puțin 80 milioane de ani,iar cercul de foc al Pacificului se întinde pe 5800 km în jurul punctului fierbinte.În prezent punctul fierbintealimenteaza acțiunea a 5 vulcani:Mauna Loa,Kilauea,Hualalai,Haleakala și Lo'ihi un vulcan submarin în sudul insulei Big și cel ami tânăr vulcan Hawaian.Mauna Loa este cel mai mare dintre aceștia deși,Kilauea este cel cu ce'a mai intensă activitate vulcanica.

Erupti preistorice[modificare | modificare sursă]

Mauna Loa, eruptia din 1984.

Erupțiile preistorice au fost analizate prin fragmente de cărbune găsite sub râurile de lavă.Acțiunea preistorica a muntelui este probabilă ce-a mai cunoscută vulcanului.Au fost identificate două cicluri de erupții fiecare durând între 1500-2000 de ani.Această ciclicitate este unică pentru Mauna Loa din vulcanii Hawaieni.Datele arată că,cu 7000 -6000 de ani în urmă Mauna Loa a fost inactiv.Această încetare în acțiune este necunoscută.

Explorari[modificare | modificare sursă]

Preistoria[modificare | modificare sursă]

Drumul Ainapo a fost stabilit în timpuri preistorice pornind din satul Kapapala la peste 3400m altitudine cu o lungime de 56 km.Dești ce'a mai accesibilă și mai activă calderă Kilauea are locul obținut pentru a o onora pe zeița focului Pele,se făceau de'asemenea și pe Mokuʻāweoweo ofrande și rugăciuni în timpul erupțiilor

Drumul Ainapo a fost stabilit în timpuri preistorice pornind din satul Kapapala la peste 3400m altitudine cu o lungime de 56 km.Dești ce'a mai accesibilă și mai activă calderă Kilauea are locul obținut pentr a o onora pe zeița focului Pele,se făceau de'asemenea și pe Mokuʻāweoweo ofrande și rugăciuni în timpul erupțiilor.

John Ledyard[modificare | modificare sursă]

John Ledyard a condus o echipă în încercarea de a urcă în ianuarie 1779 în a treia cetățenie a căpitanului James Cook.Ei s'au chinuit să plece direct din Kealakekua Bay dar sau întors după aproximativ 39 km,gandindu'se că mai au 18 km de parcurs.Vraful era defapt la 32 de km de coastă.

Archibald Menzies[modificare | modificare sursă]

Archibald Menzies a condus o parte din expeditia Vancouver primul succes de pe Mokuʻāweoweo.El de'asemenea a incercat o ruta direct din sper vest si s'a intors in februarie 1793.Dupa sosire din nou in anul urmator el a urcat varful Hualalai pe partea nord-vest a insulei apoi el a incercat sa traversezeplatoul interior catrea Mauna Loa dar a trebuit sa se intoarca.Atunci el s'a consultata cu regele Kamehameha I si a fost uitmit sa afle ca nu putea sa duca barci catre sud,atunci urmarind ruta cunoscuta cu numele de Ancient Hawaiians.

Altii[modificare | modificare sursă]

În 29 ianuarie 1834,40 de ani mai târziu alt european David Douglas a atins vârful folosind drumul Ainapo.Câteodată este menționat faptul că misionarul Joseph Goodrich a atins vârful în aceași perioadă,dar niciodată nu a susținut acest lucru.El a urcat Mauna Kea și a descris priveliștea de pe Mokuʻāweoweo printr'un telescop. Isidor Lowenstern a urcat cu succes Mauna Loa în februarie 1839,a treia mare urcare cu succes în 60 de ani.

Expeditia Wilkes[modificare | modificare sursă]

Schiţa de navei artist Alfred Thomas Agate.
Langa orsul: Hilo, Hawaii.

Expediția de explorare a Statelor Unite condusă de Charles Wilkesa fost însărcinată cu o cercetare în Oceanul Pacific în 1838.În septembrie 1840 a ajuns în Honolulu,unde reparațiile navelor au durat mai mult decât se preciză.El s'a decis să petreacă iarnă în Hawai și să aibă posibilitatea de a explora vulcanul așteptând între timp vremea mai bună pentru a continuă expediția.

Wilkes a navigat către orașul Hilo din insula Hawai'i și a decis să urce întâi pe Mauna Loa deoarece i se părea mai ușor decât pe Mauna Kea.În 14 decembrie el a angajat aproximativ 200 de hamalai,dar după ce s'a pornit a realizat că doar jumate din echipament a fost luat așa că trebuie să se întoarcă să angajeze mai mulți hanavwani la un preț mai mare.După două zile când au ajuns în Kilauea ghidul Puhano s'a îndreptat către drumul Ainapo.Wilkes nu a vrut să se întoarcă așa că și'a creat propriul drum prin pădurea deasă ghidat de o busolă.Hawaiwni au fost infansati de pierderea de copaci.La 180 metri altitudine ei și'au stabilit o tabără numită"popasul de drum la margine păduri".Li sau alăturat două gărzi la"Sunday Station".Keaweehu era poreclit "vânătorul de păsări" și altul ai cărui numa Hawaian nu este înregistrat numit"ragsdale".

Deși Wilkes a crezut că era apropae la vârf ,ghizi știau că erau la mai puțin de jumate din drum.Din moment ce nu era la"Sunday station"hamali au fost trimiși înapoi ,la un tub de lavă despre drumul Ainapo,care avea rezervație cunoscută.După o zi întreagă de realimentare ei au continuat către o a două tabără pe care au numit'o "Recruiting Station",la 2700 m altitudine.După o altă zii întreagă de urcat ei au stabilit stația steagului pe 22 decembrie și pe vremea acea ajunse'se deja pe drumul Ainapo.Majoritatea hamalilor au fost trimiși înapoi să aducă altă încărcătură la stația steagului Wilkes și cei 8 oameni care au rămas au construit un perete circular din pietre de lavă și au acoperit adăpostul cu un cort.O furtună era în dezlănțuire și câțiva oamenii au suferit de înălțime.În acea noapte zăpada de pe acoprisul cortului i'a căzut prăbușire.La lumina zilei câțiva oameni din grup au mers jos pe poteca să caute lemne pentru foc și mecanismele abandonate pe poteca cu o zi înainte.După o altă zii de căutare 9 oameni au ajuns pe marginea Moku.Ei nu au putut să găsească drumu în jos,altfel încât au ales un loc pe margine pentru a construi o tabără la coordonatele 19 grade 27'59"N 155grade34'54"W.Ziua următoare ei nu au putut aprinde focul folosind friptiuree datorită aerului slab la acea altitudine și au trimis după chibrituri.Pe atunci ofițeri năvăli și hawaieni nu puțeau să fie de acord cu continuarea astfel încât au fost trimiși de pe nave marinari și navigatori.

Pe 31 decembrie 1840 au ansamblat o casă de prefabricate pentru a se proteja de vânturile puternice și zăpada care suflă. Luni în 11 Ianurie Wilkes s'a urcat în jurul craterului flosind o metodă optică.

In prezent[modificare | modificare sursă]

In prezent un adapost in varf a fost construit cu cateva pietre din tabara Wilkes in si molter,in 1934.In 1916 Mokuʻāweoweo a fost inclus in parcul national a vulcanilor Hanaweni si un nou drum a fost construit direct in centrul parcului catre Kilauea,o ruta mai directa de ce'a pe care o urmase Wilkes.Acest drum in care atingi varful dinspre este dealul Rosu,a devenit ruta preferata datorita accesului usor si pantelor.Dupa ce nu a mai fost isroricul drum Ainapo a fost redeschis in ani 90 a treia ruta directa catre varful dinspre drumul Saddle Road,catre catre observatorul Mauna Loa localizat la o altitudine de 3.394 m la cateva mile nordice de Mokuʻāweoweo.

Istoria eruptilor[modificare | modificare sursă]

Fluxurile de lava 1926 - 1950 (de la Stears HT şi Macdonald GA, Hawaiian Volcano Observatory)

Deși Ancient Hawaii au asistat la erupții pentru multe secole, există evidente scrise doar pentru erupții care au avut loc de la începutul secolului 19. Prima erupție a avut loc în 1832, și de atunci 32 erupții au fost documentate.

Modelul este tipic pentru o erupție să înceapă de la Mokuʻāweoweo, apoi trece la un focal aerisirilor mai mici de pe una din zonele fisură. Deseori, o erupție majoră este precedată de un eveniment mai mici, care se limitează la Mokuʻāweoweo, un an sau mai mult înainte de cea mai mare. Acesta din urmă a avut loc în 1880, 1940 și 1949, înainte de erupții masive flancul de 1881, 1942 și 1950. În total, aceste erupții au acoperit peste 310 de mile pătrate (800 km 2) din vulcan lui flancurile opțiunile Cu fluxurile de lavă. De obicei, erupții au fost scurte, dar intense, cu 0.06 la 0.12 miles cubi (0.25 - 0.5 km A³) de lavă izbucnit peste câteva săptămâni.

Erupțiilor mai proeminent istoric din Mauna Loa, cu fluxuri de lavă extinse în zonele forestiere și agricole, au fost în 1855, 1881, 1935, 1942 și 1950, în zonă de nord-est ruptură, 1887, 1907, 1916, 1919, 1926, și 1950 privind ruptură zonă de sud-vest, iar radial 1859 aerisire erupție.

O erupție din 1935 să îndreptat spre orașul Hiloa condus la un loc de muncă neobișnuit de putere aer. Cinci bombardiere de 23d și 72d escadrile Bombardament al United States Air Force au lansat bombe în calea de lavă, în scopul de a se distrage departe de Hilo. erupție a oprit șase zile mai târziu. Primul debit extinsă 24 km (15 mi) de aerisire de la 2.800 de metri (9200 ft), ridicarea la ocean, în doar trei ore în timpul nopții, și un flux de secunde înainte de ivirea zorilor tăie rută de evacuare pentru oamenii din sat de ho okena. erupție în cele din urmă să axat pe un flux mai departe spre sud, care a ajuns de asemenea la ocean.

La data de 25 martie 1984 o erupție a început: o erupție summit mic a fost urmată de un flanc flux de lavă mai mari, care a amenințat Hilo. fisuri deschise la nord-vest și sud-est, de la summit-ul până la 9500 de picioare (2.900 m) deasupra nivelului mării. Fluxurile de la această erupție condus rapid către Hilo din nou, dar să oprit aproximativ 2,5 mile (4.0 km) de la periferia atunci când erupția să încheiat după trei săptămâni. Începând din 2009, Mauna Loa a fost inactiv timp de peste 25 de ani, de cea mai lungă perioadă de acalmie în istorie.

Activitati curente[modificare | modificare sursă]

Fântânile de Lava aduc flux de lavă in martie 1984.

În anul 2002 activitatea seismică , care au fost scăzute, a crescut, iar inflata a început brusc, iar zidurile calderă început să se deplaseze în afară de la 2 inci (5 cm) pe an. Acest lucru este considerat a indică faptul că magmă se umple un rezervor de aproximativ 3,1 mile (5.0 km) sub summit-ului. Inflația a fost intermitență, uneori încetinirea, și, uneori, de oprire timp de câteva săptămâni. Până în prezent, deși, a avut întotdeauna repornit, iar acest lucru este posibil pentru a indică o probabilitate crescută a unei erupții în următorii câțiva ani.

În iulie 2004, un roi de cutremure profunde a început, și a continuat până la sfârșitul anului.Cutremurele au fost detectate la o rată de una pe zi pentru primele trei săptămâni, o creștere constanța în ultimele luni după data de 15 sau cam așa ceva pe zi, până la sfârșitul anului. Roi încheiat în decembrie 2004, iar nivelurile de cutremur au fost ridicate doar moderat de atunci.

Relația cu Kilauea[modificare | modificare sursă]

Diagramă care să arate vulcani care formează Insula Mare din Hawaii.

Kialauea se află pe flancul sudic al Mauna Loa și a fost inițial gândit a fi un satelit de aerisire pentru Mauna Loa.Cu toate acestea, diferențele chimice dintre lavas din doi vulcani arată că acestea au camere separate superficială magmă. Ele sunt considerate acum vulcani separate. Cu toate acestea, modele de activitate la doi vulcani nu păr a fi corelate.

Relația mai aparentă între doi munți este că, în general, perioadele de activitate frecvențe la un vulcan coincid cu perioadele de activitate redusă la celălalt. De exemplu, între 1934 și 1952, a fost Kilauea latente și doar Mauna Loa a fost activ, în timp ce 1952 - 1974, numai Kilauea a fost activă în timp ce Mauna Loa a rămas nefolosită.

Erupția din 1984 la Mauna Loa a început în timpul unei erupții la Kilauea, dar nu a avut nici un efect vizibil asupra erupției Kilauea. Ocazional, deși, erupții la un vulcan nu păr să influențeze activitatea la celălalt. Inflația recentă a summit-ului Mauna Loa a început în aceeași zi că un mare flux de lavă noi izbucnit la Kilauea lui u Pu o o crater. Geologii au sugerat că un "puls" de magmă care intră Loa lui profundă sistem sanitare Mauna ar putea avea presiune crescută în interiorul Kilauea și a declanșat erupția.

Riscuri[modificare | modificare sursă]

Eruptile vulcanice din Hawaii rareori cauzează victime: numai din cauza fatalitate a vulcanilor acolo activitatea în ultimele secole avut loc la Kilauea în 1924, atunci când un neobișnuit de erupție au aruncat cu pietre în spectatori, omorând o femeie. Cu toate acestea, pagube materiale este comună . Mauna Loa este vulcanul Deceniului , ceea ce înseamnă că a fost identificat că fiind demn de cercetare special în lumina de frecvențe erupții sale și apropierea de zonele populate. Multe orașe și sate din apropierea vulcanului sunt construite pe lavă care a erupt în ultimele două sute de ani, și există o probabilitate foarte puternic, care erupții viitoare vor cauza daune în zonele populate.

Lava fluxurilor[modificare | modificare sursă]

Lava fluxului depăşeste vegetatia în timpul eruptiei din 1984.

Pericolul principal la Mauna Loa sunt fluxurile de lavă. Cele mai multe fluxuri de avans la mersul pe jos cu privire la ritmul și pericolul mic cadou pentru viață umană, dar erupții la Mauna Loa poate fi mai intense decât cele de la Kilauea, de exemplu, erupția 1984 emise sub formă de lavă mult în trei săptămâni, că erupția curent Kilauea lui produce în trei ani . Aceste rațe ridicate de emisie poate genera se mișcă foarte repede fluxurilor comparativ.

Două erupții ale lui Mauna Loa au distrus satele. În 1926, satul de Ho și ōpūloa Makai a fost invadată de lavă. În 1950, erupția cel mai voluminos văzut vreodată la Mauna Loa trimis lavă fluxurilor de curse spre mare. Satul de Ho okena Mauka a fost distrus la 02 iunie 1950 de fluxurile de avansarea. Hilo este parțial construit pe lavă de la erupția 1880-1881 și este în pericol de fluxurile de lavă în continuare. Brief dar intens 1984 erupție văzut fluxul de lavă spre Hilo, dar nu au ajuns nici clădirile, atunci când erupția oprit.

Colapsul flancului[modificare | modificare sursă]

Un pericol mai rar, dar potențial mai mare de la Mauna Loa este posibilitatea de o prăbușire bruscă a masivului din flancurile vulcanului. Deep defecte permite porțiuni mari din părți de munți Hawaiian treptat să alunece în jos, a cunoscut cel mai bun exemplu fiind Tasare Hilina .(Există, de asemenea exemplu mai vechi de Hills Ninole). Ocazional, un cutremur de mare poate declanșă un colaps al flancului, crearea unei masive alunecări de teren care poate declanșă un tsunami .Kealakekua Bay , pe versantul vestic din Mauna Loa, a fost creat de o astfel de eveniment. Submarin topografie a dezvăluit numeroase alunecări de teren de-a lungul lanțului de Hawaiian și două tsunami gigant sunt cunoscute au avut loc: 200.000 de ani în urmă, Moloka am experimentat o 246 de picioare (75 m) tsunami, și 100.000 de ani în urmă, o megatsunami 1066 picioare (325 m) mare a lovit Lanai.

Un exemplu recent a riscurilor asociate cu scăderi a avut loc în 1975, când să mutat Tasare Hilina brusc înainte de câțiva metri. O magnitudine 7.2 cutremur rezultat care a provocat un mic tsunami , cu o înălțime a valurilor de câțiva metri, omorând doi rulote la Halape.

Monitorizare[modificare | modificare sursă]

O tiltmeter pe Mauna Loa, folosite pentru a prezice erupţiile de masurare a schimbarilor foarte mici în profilul de munte.

Mauna Loa este un vulcan intens monitorizate. The Hawaiian Vulcanul Observatorul (HVO) a fost înființat în 1912 pentru a observă vulcanii din Hawaii, iar HVO a dezvoltat mai multe tehnici pentru a ajută la prevadă, atunci când erupții la Mauna Loa și alte vulcani sunt iminente.

Una dintre cele mai importante instrumente este seismometry. Mai mult de 60 de seismometre în jurul Insulă Mare a permite oamenilor de știință pentru a măsură intensitățile și locațiile de sute de cutremure mici în fiecare săptămâna. Cutremurele pot începe să crească de ani înainte de o erupție de fapt, începe: 1975 și 1984, erupții au fost ambele precedate de una la doi ani de activitate seismică a crescut la adâncimi de mai puțin de 8 mile (13 km).

Un alt tip de activitate seismică are loc în orele care preced unei erupții. Așa-numită tremor armonică este un continuu "huruit", care contrastează cu activitatea seismică normală de șocuri bruște și este considerat a fi cauzate de mișcarea rapidă a subteran magmă. tremor vulcanice indică în mod normal, o erupție iminent, deși poate fi, de asemenea, cauzate de intruziunile superficial de magmă care nu ajung la suprafața.

Un alt indicator important a ceea ce se întâmplă în subteran este formă de munte.Tiltmeters. măsură foarte mici modificări în profilul de munte, și măsurile de echipamente sensibile distante între punctele de pe munte. Că magmă umple rezervoarele de mică adâncime de mai jos zonele de summit-ul și ruptură, munte umflă. O linie de studiu din întreagă calderă măsurat un 3-inch (76 mm), în creștere lățimea sale în cursul anului precedent erupția 1975 și o creștere similară, înainte de erupția din 1984.

Observatoare[modificare | modificare sursă]

Concentratia atmosferica de CO2 măsurate la Mauna Loa Observatorul.

Locația Maunei Loa a făcut o importantă locație pentru monitorizările de către atmosferile globale și alte observații științifice. The Mauna Loa Observatorul Solar (MLSO), situat la 11,155 picioare (3.400 m), pe versantul nordic al muntelui, a fost mult timp proeminent în observațiile de Soare .NOAA (MLO) este situat în apropiere de. Din poziția să de bine mai sus umane generate de influențe locale, MLO monitorizeaza atmosferei globale, inclusiv de gaze cu efect de dioxid de carbon. Măsuratorile sunt ajustate la cont pentru degazare local de CO2 din vulcan.

Din octombrie 2006, Array pentru microunde Background Anisotropy (AMIBĂ) a fost explorarea originea universului.

The Hawaiian Volcano Observatorul menține senzori seismice și un web cam pe Mokuʻāweoweo.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Varfuri de munte din Statele Unite ale Americi
  • List of Ultras in Oceania|Lista de Ultras din Oceania

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mauna Loa