Sari la conținut

Masageți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Masageții (în greaca veche: Μασσαγέται, Massagetai; în latină: Massagetæ) au fost un popor nomad din antichitate, localizat de autorii greco-romani în sfera scitică (iranică). Această localizare, după sursele antice și cercetarea modernă, se află în câmpiile de la răsărit de Marea Caspică și la sud/sud-est de Marea Aral, cel mai probabil în spațiul dintre râurile [Amudaria]] și Sîrdaria. Identificarea „Araxes”-ului din tradiția antică rămâne discutată (Oxus, Iaxartes, Aras sau chiar Volga).[1]

Herodot și Strabon

[modificare | modificare sursă]

Masageții sunt menționați din Herodot (I, 201–214), cu completări la Strabon,Iustin (epitomatorul lui Trogus), Poliaenos ș.a. În toate aceste scrieri ei apar drept „sciți”, adică nomazi de limbă iraniană. Cercetarea modernă tratează etnonimul ca aparținând orizontului saka–scitic.[2][3]

Herodot și Strabon le atribuie ca principală activitate păstoritul. Consumul de carne/pește și lapte (dar nu vin!), monogamie însoțită de libertăți sexuale, cult solar, sacrificii de cai, echipamente și podoabe de aur/bronz și absența folosirii fierului și argintului; Strabon distinge sub-grupuri tribale în zonele de câmpie, munte, mlaștini, ostroave. Cercetarea modernă tratează aceste detalii ca descrieri literare ce necesită circumspecție.[4][5][6] În Geografia sa, Strabon oferă o imagine de ansamblu pitorească acestei națiuni[7]. Potrivit lui, masageții sunt monoteiști și practică sacrificarea cailor; ar fi fost monogami, dar bărbații nu ar ezita să ia femeia altora ca amantă și să se dedea la o formă de necrofagie rituală.

Armament și tip de cavalerie

[modificare | modificare sursă]

În sursele clasice, masageții și grupurile înrudite saka-scitice apar predominant ca arcași călare, folosind arcul compozit, sulița și arme scurte (de tip akinakes) ori toporul scitic ([sagaris]); Herodot îi numește pe masageți „purtători de sulițe” (gr. aikhmophóroi) precizând că vârfurile erau din bronz.[8][9]

Fiind nomazi, masageții practicau o agricultură destul de frustă, pentru lapte și lână, dar trăiau, în principal, din vânătoare, pescuit și culesul fructelor[7].

Obiceiuri și cultură materială (conform autorilor greco-romani)

[modificare | modificare sursă]

Herodot și Strabon le atribuie practici de păstorit și pescuit, consum de carne/pește și lapte (dar nu vin!), monogamie însoțită de libertăți sexuale, cult solar, sacrificii de cai, echipamente și podoabe de aur/bronz și absența fierului și argintului; Strabon distinge sub-grupuri în zone de câmpie, munte, mlaștină, ostroave. Cercetarea modernă tratează aceste detalii ca descrieri literare ce necesită circumspecție.[10][11][12]

Confuzii protocroniste

[modificare | modificare sursă]

Originea iranică a masageților este constantă în sursele vechi. Asocierea lor cu geții (traci) ori cu toponimul orașului pontic Tomis, ca provenind de la numele reginei Tomiris este nesusținută filologic și arheologic; „Tomis” aparține onomasticii grecești (colonie milesiană ce are în antichitate o etimologie etiologică din témnō („a tăia”; mitul lui Apsyrtos)). Pe baza surselor filologice și istorice, nu există temei pentru a trata getae drept un apelativ grec generic pentru populațiile nordice: grecii foloseau etichete largi (de exemplu sciți, celți), dar Getae rămâne un etnonim al unui trib tracic specific, cu localizare la Dunărea de Jos, iar Massagetae este un nume iranic, desemnând un neam scitic din Asia Centrală; asemănarea grafică „-getae” este o coincidență de adaptare în greacă.[13][14][15]

Citat

[modificare | modificare sursă]

Robert Garnier, Marc Antoine (tragedie)⁠(d), L’acte premier, 190-191:

„Vom merge pentru a-i evita,
La sciți și la masageți”

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ R. Schmitt. „Massagetae”. Encyclopaedia Iranica (în engleză). Accesat în .
  2. ↑ R. Schmitt. „Massagetae”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  3. ↑ A. Ivantchik. „Scythians”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  4. ↑ R. Schmitt. „Massagetae”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  5. ↑ Herodotus (tr. Rawlinson). „The Histories (Book I) 205–214”. Project Gutenberg (în engleză).
  6. ↑ „Herodotus, Histories (Book I)”. ToposText (în engleză).
  7. 1 2 Geografie, Cartea XI, 8
  8. ↑ „SPEAR (Eastern Iran)”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  9. ↑ „Herodotus, Histories 1.215 (eng. tr.)”. York University (în engleză).
  10. ↑ R. Schmitt. „Massagetae”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  11. ↑ Herodotus (tr. Rawlinson). „The Histories (Book I) 205–214”. Project Gutenberg (în engleză).
  12. ↑ „Herodotus, Histories (Book I)”. ToposText (în engleză).
  13. ↑ R. Schmitt. „Massagetae”. Encyclopaedia Iranica (în engleză).
  14. ↑ „Getae”. Encyclopaedia Britannica (în engleză).
  15. ↑ Ovid (tr. A. L. Wheeler). „Tristia, Book III”. Poetry in Translation (în engleză).

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Masageți&oldid=17139313