Mănăstirea franciscană din Bač
| Mănăstirea franciscană din Bač | |
 Biserica mănăstirii | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Mănăstirea franciscană din Bač | |
| Coordonate | 45°23′29″N 19°13′57″E / 45.39135°N 19.23239°E |
| Localitate | Bač, districtul Bačka de Sud Voivodina |
| Comună | Opština Bač[*] |
| Țara | Serbia |
| Edificare | |
| Data începerii construcției | Mijlocul secolului al XII-lea |
| Restaurare | între 1734 și 1768 |
| Clasificare | |
| SK 1014 | |
Modifică date / text  | |
Mănăstirea franciscană din Bač (în alfabetul chirilic sârb: Фрањевачки самостан у Бачу; în alfabetul latin sârb: Franjevački samostan u Baču) este o mănăstire franciscană situată în Bač, în provincia autonomă Voivodina și districtul Bačka de Sud, Serbia. Este inclusă pe lista monumentelor de importanță excepțională din Republica Serbia (identificatorul nr. SK 1014).[1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea Bač, în apropiere de Bačka Palanka, cu biserica sa dedicată Adormirii Maicii Domnului[2] și clădirile sale religioase, a fost fondată la jumătatea secolului al XII-lea[1] și a servit drept popas pentru cruciații în drumul lor spre Țara Sfântă.[2] La Marea invazie mongolă din 1241 situl a fost devastat, iar ulterior a fost reconstruit.[2] După căderea Regatului latin al Ierusalimului în 1291, mănăstirea și-a pierdut rolul de popas[2] și, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, a devenit sediul unei comunități de călugări franciscani[1], în conformitate cu o decizie a regelui Andrei al III-lea al Ungariei, ultimul rege din dinastia arpadiană.[2]
În 1526, în bătălia de la Mohács, otomanii au învins trupele Regatului Ungariei și au ocupat țara. În 1665, călătorul turc Evliya Çelebi a descris fosta mănăstire după cum urmează: „Cea mai importantă moschee [din Bač] este vechea moschee, care a fost cândva o mănăstire mare și care este acum moscheea lui Suleiman-han (...) Turnul, care în vechime era o clopotniță, este acum un minaret musulman”.[2]
În 1688, moscheea a redevenit biserică, iar mănăstirea a fost reconstruită. Cu toate acestea, în timpul rebeliunii lui Francisc Rákóczi al II-lea împotriva austriecilor din 1703-1711, mănăstirea abia restaurată a fost din nou deteriorată. Lucrările de reconstrucție au început în 1711, iar mănăstirea a căpătat înfățișarea sa actuală între 1734 și 1768.
Arhitectură și pictură[modificare | modificare sursă]
Arhitectura mănăstirii stă mărturie a istoriei sale pline de evenimente. Cea mai veche parte a complexului mănăstiresc se găsește în absida bisericii romanice, care are o structură pentagonală și un apareiaj în care se amestecă piatra cioplită și cărămida; absida este flancată de un clopotniță masivă.[1] Nava are o boltă în cruce, în timp ce traveea de vest pare să fie de dată ulterioară; o nișă în peretele sudic datează din perioada otomană.[1] Fragmente arhitecturale de pe fațade sunt caracteristice stilului gotic. Pe peretele sudic al navei, pe un arc din fața zonei altarului, se află două fragmente de frescă gotică; una prezintă două capete, iar cealaltă un om încoronat cu un motiv împrumutat din vocabularul viței de vie.[1]
În refectoriul mănăstirii se află o frescă reprezentând Cina cea de Taină, o lucrare barocă datând din 1737.[1]
Manuscrise și cărți[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea posedă manuscrise și cărți tipărite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- sr Articol în ziarul Politika
- sr Articol în ziarul Večernje novosti (în română: „Știrile serii”)
