Sari la conținut

Lucrezia de' Medici (1545–1561)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucrezia de' Medici

Lucrezia de' Medici, Ducesă de Ferrara, Modena și Reggio, portret atribuit lui Agnolo Bronzino
Date personale
Născută14 februarie 1545
Florența
Decedată21 aprilie 1561
Ferrara
Înmormântatămonastero del Corpus Domini[*][[monastero del Corpus Domini (monastery in Ferrara, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiCosimo I de' Medici
Eleonora de Toledo
Frați și suroriVirginia de' Medici
Maria de' Medici
Bia de' Medici[*][[Bia de' Medici (illegitimate daughter of Cosimo I de' Medici)|​]]
Isabella de' Medici
Garzia de' Medici[*][[Garzia de' Medici (Italian noble, son of Cosimo I. de’ Medici)|​]]
Pietro de' Medici
Don Giovanni de' Medici[*]
Giovanni di Cosimo I de' Medici[*][[Giovanni di Cosimo I de' Medici (Italian cardinal (1543-1562))|​]]
Ferdinando I de' Medici, Mare Duce de Toscana
Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana
Pedricco de' Medici[*][[Pedricco de' Medici ((1546-1547))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlfonso di Ercole II d'Este Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1] Modificați la Wikidata

Lucrezia de' Medici (14 februarie 154521 aprilie 1561)[2] a fost fiica lui Cosimo I de' Medici și a primei lui soții, Eleonora de Toledo. A fost prima soție a lui Alfonso di Ercole II d'Este. A murit la șaisprezece ani, probabil de tuberculoză.

Lucrezia a fost al cincilea copil a lui Cosimo I de' Medici și al Eleonorei de Toledo. S-a născut la Florența în 14 februarie 1545. A crescut în atmosfera luminoasă a familiei Medici, chiar dacă educația sa a fost rigidă și severă, modelată după rigidul ceremonial al curții spaniole a mamei sale.

În 1557, pentru a întării pacea dintre Ercole II d'Este și Filip al II-lea al Spaniei, s-a decis căsătoria prințului Alfonso cu Maria de' Medici, fiica mai mare a lui Cosimo de' Medici, aliatul regelui Spaniei și cel ce mediase tratatul de pace. Dar Maria a murit de malarie puțin mai târziu, astfel a fost înlocuită de sora ei Lucrezia.

În 18 mai 1558, prințul Alfonso își face intrarea solemnă în Florența, iar în 3 iulie se celebrează căsătoria într-o capelă din Palazzo Vechio. Dar deoarece Lucrezia era prea tânără, ducesa Eleonora a pretins ca fiica sa să rămână cu ea până va deveni femeie. Astfel trei zile mai târziu Alfonso a părăsit Florența, iar Lucrezia a rămas alături de sora sa Isabella în apartamentele mamei sale, izolată de restul lumii.

La moartea ducelui Ercole II - în 3 octombrie 1559 - Alfonso devine duce de Ferrara, Modena și Reggio cu numele de Alfonso di Ercole II d'Este, iar Lucrezia ducesă consoartă. Lucrezia a părăsit curtea de Medici în 17 februarie 1560 și și-a făcut intrarea triumfală în Ferrara. Dar și acolo a rămas izolată și la mai puțin de un an a murit probabil de tuberculoză, după două luni de suferințe; a fost îngrijită de un medic florentin trimis de tatăl său. Simptomele sale au fost: febră, scădere în greutate, îi curgea sânge din nas și avea o tuse constantă.[3] După moartea sa au circulat povești nefondate că ar fi fost otrăvită. A fost înmormântată la Ferrara, în mănăstirea Corpus Domini, locul în care se odihnesc membri familiei d'Este.

Lucrezia și Alfonso nu au avut copii, iar Alfoso s-a recăsătorit de două ori pentru a avea un moștenitor: în 1565 cu Arhiducesa Barbara de Austria și în 1579 cu Margherita Gonzaga. Nu a avut copii, iar moartea sa a însemnat sfârșitul dominației familiei Este în ducatul de Ferrara, care va fi încorporat Statelor Papale; ducatele Reggio și Modena au trecut în posesia nepotului Cesare d'Este, descendent dintr-o ramură ilegitimă a familiei Este.

De la Lucrezia a rămas un frumos portret de Agnolo Bronzino.

Se presupune că Lucrezia este "ultima ducesă" din My last Duchess, monologul dramatic în versuri a lui Robert Browning, publicat prima oară în 1842 cu titlul Italy, iar în 1845 cu titlul actual.[4]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Dates according to the Medici Archives.
  3. ^ Murphy, Caroline P. Murder of a Medici Princess, Oxford, Oxford University Press, 2008, p. 87 ISBN 978-0-19-531439-7
  4. ^ T. Joseph, S. Francis, Browning's My Last Duchess in Encyclopaedia of World Great Poets, New Delhi, Anmol Publications PVT. LTD, 2004, p. 171-190 ISBN 97881 261 20406