Lizoanca la 11 ani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lizoanca Polirom

Lizoanca la 11 ani este un roman scris de Doina Ruști, apărut la Editura Trei din București în 2009, reeditat la Ed. Polirom, 2017, sub titlul Lizoanca.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Lizoanca (în vârstă de 11 ani) ajunge în centrul atenției publice dintr-un mic sat românesc (Satu Nou). Oamenii o consideră vinovată de răspândirea unei epidemii, iar de-a lungul unei veri fierbinți se transformă în inamicul public nr 1. Mai întâi acaparează atenția sătenilor, apoi, prin intermediul mass-media, se transformă într-un personaj național.

Pe măsură ce se construiește acest caracter, vânat, blamat și adorat totodată, ies la iveală numeroase alte secrete, mai mari sau mai mici, încât, treptat, povestea se transformă într-o cronică a unei mici comunități rurale. Ipocrizii, umilințe, cruzimi și crime. Fiecare personaj a contribuit într-un fel sau altul la schimbarea de mentalitate a unei societăți. Toate acestea se află de fapt în subteranele lumii actuale, iar odată cu dezvăluirea lor, se recompune în detalii însăși istoria ultimilor 60 de ani, în care satul est-european s-a aflat într-o continuă decădere.

Cele 13 povestiri (care compun povestea Lizoancei) duc spre un singur personaj, un anume Moș Petrache Notaru (80 ani). El este cel care a comis acele fapte de cotitură în viața satului, iar în jurul lui se dezvoltă toate celelalte personaje, care, într-un fel sau altul, compun biografia Lizoancei. Notaru a distrus viața lui Tori (bunica Lizoancei). Tot el se află la baza complexelor lui Greblă, un pedofil. Notaru a alimentat fricile Sanitarei, înrăind-o. Și tot el rescrie istoria unui inel antic, descoperit în copilărie. Notaru este arhitectul neștiut al unei lumi, care sintetic se numește Lizoanca.[1][2]

Ediții[modificare | modificare sursă]

  • Lizoanca (trad Jan Cornelius), Horlemann Verlag, Berlin, 2013[3]
  • Lisoanca’’ (trad. Beatrice Coman), Rediviva Edizioni, Milano, 2013[4]
  • Eliza a los once años (trad. Enrique Nogueras), Ediciones Traspiés, Granada, 2014[5]
  • Lizoanca tizenegy évesen (trad. Szenkovics Enikő), Orpheusz Kiado, Budapesta, 2015[6]
  • Елиза на единаесет години (trans. Alexandra Kaitozis), Antolog, 2015, Skopje[7]

Premii[modificare | modificare sursă]

Premiul Ion Creangă al Academiei Române, 2011[8].

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • „Lizoanca - un roman ca Ciuma lui Camus.”(Gianluca Veneziani, Libero Quotidiano, 18 05, 2013)
  • Lizoanca este o "cutremuratoare carte scrisă într-un stil rafinat si nuantat (Martina Freier).[9]
  • Doina Ruști este o excelentă prozatoare, de mare talent si intuiție. (Norman Manea)[10]
  • Un roman cu extraordinare calități literare.. (Antonio J. Hbero, L’Opinion, 3. 1. 2015)
  • Doina Ruști, după părerea mea, e un prozator de primă mărime al literaturii actuale.” (Nicolae Breban)[11]
  • „O poveste admirabil scrisă” (Miguel Baquero)[12]
  • „Chiar și cele mai mici detalii sunt veridice în acest roman”[13] Magyar Nemzet


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia.edu. „Lizoanca la 11 ani”. 
  2. ^ Smne Bune. „Dosar de scriitor - Exercițiu de percepție: Lizoanca la 11 ani”. 
  3. ^ Horlemann Verlag. „Lizoanca”. 
  4. ^ Rediviva Edizioni. „Lisoanca”. 
  5. ^ Ediciones Traspies. "Eliza a los once años". 
  6. ^ Orpheusz Kiado. „Lizoanca”. 
  7. ^ Antolog. „Lizoanca”. 
  8. ^ Ziarul Financiar. Ziarul de Duminică. „Premiul Academiei Române pentru proză”. 
  9. ^ „Lizoanca în spaniolă”. Agerpres. 
  10. ^ Doina Rusti. „Lizoanca”. 
  11. ^ Doina Ruști. „Lizoanca”. 
  12. ^ Miguel Baquero. „Eliza a los once anos de Doina Ruști”. 
  13. ^ Magyar Nemzet. „Ezek voltak 2015 legjobb könyvei”.