Sari la conținut

Liber-arbitru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Liber arbitru)

Liberul-arbitru al acțiunii implică în esență existența libertății alegerii acțiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulată de o posibilă acțiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv. Conform Stanford Encyclopedia of Philosophy, liberul-arbitru este „o desemnare canonică pentru un tip semnificativ de control asupra propriilor acțiuni”.[1]

În Biblie

[modificare | modificare sursă]

Consensul savanților care studiază concepțiile de liber-arbitru din lumea antică este că în mod explicit Biblia nu spune nimic despre liber-arbitru.[2][3][4][5]

La nivel implicit, Vechiul Testament susține atât teza cât și antiteza (că există sau nu liber-arbitru).[6]

Fericitul Augustin

[modificare | modificare sursă]

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intenționat și rapid persoana, ea se schimbă lent în mii de ani de evoluție istorică. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului.

Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului-arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de acțiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor conștiente dar greșite ale omului, incapabil să le predetermine consecințele.

Termenul de „liber-arbitru” a fost introdus în creștinism de Tertulian (secolul II d.Hr.), acesta nefiind un termen biblic, ci bazat pe stoicism.[5] Origene, deși învățase platonismul, urmează argumentele stoicilor despre liberul arbitru.[7]

Maniheii se bazau pe epistolele pauline, susținând dualismul și determinismul.[8] Pentru a se putea opune lor cu succes, Augustin a proclamat liberul arbitru (Augustin contra Fortunatus).[8]

Pelagius considera că mântuirea este obținută pe drept, pe merit personal, prin liber arbitru (dar în cadrul creștinismului).[9] Augustin i-a răspuns lui Pelagius prin introducerea conceptului de păcat originar, susținând că voința omenească este complet incapabilă să obțină mântuirea, datorită vicierii ei cu acest păcat originar.[9] Pentru Augustin, nimeni nu merită să fie mântuit, mântuirea fiind un dar nemeritat oferit de Dumnezeu (doctrina harului).[9]

Pelagius considera că harul divin se reduce la a cunoaște (a comunica oamenilor) dogmele corecte și morala corectă, restul trebuind obținut prin efort propriu.[10]

Doctrina lui Augustin se numește monergism divin,[11] iar doctrina lui Pelagius se numește monergism umanist.[12][13]

În iudaismul contemporan

[modificare | modificare sursă]

Conform lui Albert Einstein, evreii cred în liber-arbitru, dar el, fiind determinist, nu împărtășea această credință, considerându-se un fel de ne-evreu din acest motiv.[14]

În filosofia moral-politică

[modificare | modificare sursă]

Etica studiază probleme ca:

  • determinism contra liber-arbitru: conform determiniștilor, liberul-arbitru este negat sau cel puțin redefinit;[15]
  • compatibilism contra incompatibilism: viziuni diferite dacă determinismul și liberul-arbitru sunt compatibile sau nu;[15]
  • permite fizica modernă liberul-arbitru?[15]
  • dovedește indeterminismul existența liberului-arbitru?[15]
  • permit neuroștiințele liberul-arbitru?[15]
  • ce consecințe etice și penologice are a admite că nu există liber-arbitru?[15]
  • dacă este adevărat că nu există liber-arbitru, ar trebui să ascundem acest adevăr publicului larg?[15]
  • impactul bolilor mentale asupra responsabilității morale și penale.[15]

Spinoza era determinist și nega existența liberului-arbitru,[16] dar a oferit o apărare limitată a libertății de conștiință și libertății cuvântului, a redat favorabil democrația, dar a gândit pe larg cum fiecare regim politic poate maximiza libertatea și binele obștesc.[17] Spinoza era adeptul monarhiei, pe care o considera opusă teocrației.[17] „Spinoza distingea între liber-arbitru, care e o iluzie, și libertate, care e ceva care poate fi obținut real.”[16]

Einstein afirma: „Cred ca Schopenhauer: putem face ce voim, dar putem voi doar ce trebuie să voim.”[18] El declara: „Practic, sunt, totuși, obligat să acționez ca și cum ar exista libertatea voinței. Dacă vreau să trăiesc într-o comunitate civilizată, trebuie să mă comport ca și cum omul ar fi o ființă responsabilă.”[19]

În mod obișnuit, Compatibilistul va spune: chiar dacă toate acțiunile noastre sunt determinate de demult, mai există o distincție importantă de făcut între acțiunile de lungă durată care sunt libere și acțiunile de lungă determinare care nu sunt libere. Iar o tehnică compatibilistă favorită pentru motivarea acestei distincții este aceea de a sublinia că, în chestiunile obișnuite ale vieții (în afara „sălii de filosofie”, adică), factorii pe care îi luăm în considerare pentru a judeca dacă o acțiune este făcută în mod liber nu au nimic de a face cu dacă determinismul este adevărat. În schimb, subliniază Compatibilistul, acordăm atenție dacă agentul în cauză este neconstrâns și este capabil să-și miște corpul în moduri normale, fără a fi supus unor puteri ciudate precum hipnoza sau controlul minții.[20]

— Carroll & Markosian 2010.

Ideea lui Arthur Eddington că liberul-arbitru se bazează pe incertitudinea cuantică este considerată în mod consensual drept eronată.[21] Ideea că indeterminismul a fost dovedit și validează liberul-arbitru este problematică.[22] Indeterminismul este de două feluri: epistemic (se referă la ce știu oamenii, mai exact limitele cunoașterii omenești) și ontologic sau metafizic (se referă la cum e realitatea în sine).[23]

Ideea că incertitudinea cuantică poate oferi temeiul liberului arbitru este riscantă, deoarece mizează pe faptul nedovedit că interpretările indeterministe ale mecanicii cuantice vor câștiga disputa cu interpretările deterministe.[24]

Un criteriu al liberului-arbitru este principiul posibilităților alternative (putința de a fi putut face altfel în acea situație).[25] Acest criteriu nu a fost lipsit de obiecții.[25]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ O'Connor, Timothy; Franklin, Christopher () [7 ianuarie 2002]. „Free Will”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. ISSN 1095-5054. Accesat în . 
  2. ^ Frede, Michael (). „7. An Early Christian View on a Free Will: Origen”. În Long, A.A.; Sedley, David. A Free Will: Origins of the Notion in Ancient Thought (PDF). Berkeley: University of California Press. p. 103. ISBN 978-0-520-26848-7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . The answer to the first question seems relatively easy. The Christians got their notion of a free will from Platonism and, most of all, from Stoicism. 
  3. ^ Linjamaa, Paul (). The Ethics of The Tripartite Tractate (NHC I, 5): A Study of Determinism and Early Christian Philosophy of Ethics. Bill. p. 119. doi:10.1163/9789004407763_005. ISBN 978-90-04-40775-6. The notion of free will is not discussed explicitly in the New and Old Testament. Nor are the technical terms used associated with the discourse on free will. 
  4. ^ Karamanolis, George (). The Philosophy of Early Christianity. Ancient Philosophies. 4. Taylor & Francis. p. unpaginated. ISBN 978-0-429-62823-8. Accesat în . Scripture not only lacks a discussion of all the important issues in this area but also lacks the relevant terminology, which early Christians employ in their writings. 
  5. ^ a b McGrath, Alister E. (). Christian Theology: An Introduction. Wiley. p. 351. ISBN 978-1-4443-9770-3. Accesat în . The term "free will" (translating the Latin liberum arbitrium) is not biblical, but derives from Stoicism. It was introduced into western Christianity by the second-century theologian Tertullian 
  6. ^ Jensen, Alexander S. (). Divine Providence and Human Agency: Trinity, Creation and Freedom. Routledge. p. 73. ISBN 978-1-317-14887-6. Accesat în . 
  7. ^ Mulhern, J. J. (). „A Free Will: Origins of the Notion in Ancient Thought. Sather Classical Lectures 68 – Bryn Mawr Classical Review”. Bryn Mawr Classical Review. Accesat în . 
  8. ^ a b BeDuhn, Jason David (). Yates, Jonathan; Dupont, Anthony, ed. The Bible in Christian North Africa: Part I: Commencement to the Confessiones of Augustine (ca. 180 to 400 CE). Handbooks of the Bible and Its Reception (HBR). De Gruyter. p. 279. ISBN 978-1-61451-649-1. Accesat în . 
  9. ^ a b c McGrath 2011, p. 19.
  10. ^ McGrath, Alister E. (). Christian Theology: An Introduction. Wiley. p. 333. ISBN 978-1-118-86957-4. Accesat în . 
  11. ^ Barrett 2013, p. xxvii. . "[D]ivine monergism is the view of Augustine and the Augustinians. [...] Calvinism appeals to Augustine for its view of efficacious grace."
  12. ^ Barrett 2013, p. xxvii‌‌. . "[H]umanistic monergism is the view of Pelagius and Pelagianism".
  13. ^ Peterson & Williams 2004, p. 36. . "[T]he humanistic monergism of Pelagius."
  14. ^ Einstein, Albert; Calaprice, Alice; Dyson, Freeman (). The Ultimate Quotable Einstein (în engleză). Princeton University Press. p. 205. ISBN 978-0-691-20729-2. Accesat în . I am a determinist. As such, I do not believe in free will. The Jews believe in free will. They believe that man shapes his own life. I reject that doctrine philosophically. In that respect I am not a Jew. 
  15. ^ a b c d e f g h Nichols, Shaun (2008) Great Philosophical Debates: Free Will and Determinism, The Great Courses, The Teaching Company.
  16. ^ a b Kluz, Christopher. „Spinoza on Free Will and Freedom”. Internet Encyclopedia of Philosophy. ISSN 2161-0002. Accesat în . 
  17. ^ a b Steinberg, Justin () [21 aprilie 2008]. „Spinoza's Political Philosophy”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. ISSN 1095-5054. Accesat în . 
  18. ^ Caruso, Gregg D. (). Rejecting Retributivism: Free Will, Punishment, and Criminal Justice. Law and the Cognitive Sciences. Cambridge University Press. p. 38. ISBN 978-1-108-66425-7. Accesat în . I believe with Schopenhauer: We can do what we wish, but we can only wish what we must. 
  19. ^ Viereck, George Sylvester (). Glimpses of the Great. Duckworth. p. 368. Accesat în . Practically, I am, nevertheless, compelled to act is if freedom of the will existed. If I wish to live in a civilized community, I must act as if man is a responsible being.  apud Popova, Maria (). „Einstein on Free Will and the Power of the Imagination”. The Marginalian. Accesat în . 
  20. ^ Carroll, John W.; Markosian, Ned (). „3.5. Compatibilism”. An Introduction to Metaphysics. Cambridge, UK ; New York: Cambridge University Press. p. 54. ISBN 978-0-521-82629-7. OCLC 491886038. 
  21. ^ Batten, A.H. (septembrie 1994). „A Most Rare Vision - Eddington's Thinking on the Relation Between Science and Religion”. Quarterly Journal of the Royal Astronomical Society (în engleză). 35 (3): 268. Accesat în . 
  22. ^ Lewis, Peter J. (). „6.4. Free Will”. Quantum Ontology: A Guide to the Metaphysics of Quantum Mechanics. Oxford University Press. p. 146. ISBN 978-0-19-061879-7. Accesat în . 
  23. ^ Keuth, Herbert (). „14. Determinism versus Indeterminism”. The Philosophy of Karl Popper. Cambridge University Press. p. 263. ISBN 978-0-521-54830-4. Accesat în . 
  24. ^ Lewis, Peter J. (). „6.4. Free Will”. Quantum Ontology: A Guide to the Metaphysics of Quantum Mechanics. Oxford University Press. p. 146. ISBN 978-0-19-061879-7. Accesat în . 
  25. ^ a b Smith, Nathan D. (). Introduction to Philosophy. OpenStax. p. 193-194. ISBN 978-1-951693-59-6. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Barrett, Matthew (). Salvation by Grace: The Case for Effectual Calling and Regeneration (în engleză). Phillipsburg: P & R Publishing. ISBN 978-1596386433. 
  • Peterson, Robert A.; Williams, Michael D. (). Why I am not an Arminian (în engleză). Downers Grove, IL: Intervarsity Press. ISBN 0-8308-3248-3. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Liber-arbitru&oldid=17516065