Liber arbitru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intentional si rapid persoana, ea se schimba lent in mii de ani de evolutie istorica. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divina a schimbarii lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului. Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativitatii divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de actiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor constienta dar greșite ale omului, incapabil sa le pre determine consecintele.

Liberul arbitru al actiunii implică în esență existența libertății alegerii actiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulanta de posibilitate actiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.

Libertatea are mai multe planuri de exprimare și manifestare, anume:

1-Libertatea numai mentala-conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei, libertate ingradita de constrangeri.

Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea realitatilor si actiunilor conceptibil modale, ea ar nega libertatea unicat a gândirii personale-creative, libertate distincta a fiecarui om de a isi construi mental liber lumea sa, diferita de lumile celorlalti. Creativitatea umana de orice fel se bazeaza pe diferenta intre libertatile conceptibile-creative, transpozabile prin imaginatie si ratiune in opere umane distincte, admis liber create.

În consecință libertatea de 'a gândi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului conceptibil, exprimat prin reprezentări imagini sau descrieri in limbaj, adică a formulării de gând cu un anume conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să gândească orice conținut, să își construiască acele gânduri care descriu-acopera faptele sale viitoare, iar cunoscandu-si cu precizie viitorul, individul il poate schimba, contrazicand predictia. Deasemeni construind metal liber trecutul cuiva, il poti retrai mental, devenind altul, iesind din propria personalitate, sau fiind multi personalizat.

Gandind liber orice, fără constrângeri, poți accesa stările mentale ale indivizilor din trecutul departat, prezent, dar si din viitorul depărtat, poți alcatui mental opere de artă, proiecte de unelte ale viitorului, teorii știntifice complicate, tehnologii super-avansate, poti cumva sparge matricea ceativa temporal evolutiva divina, poti deveni autonom, iti poti controla destinul, devii propriul creator.

2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.

Este condiția democratiei, a acelei societăți în care oamenii au dreptul să își spună părerea în legatură cu toate deciziile militare, politice, economice, culturale sau de alt tip, care le pot modifica in bine sau in rau existența. Și această libertate de exprimare impune restricții etice, sau din ratiuni politice, celui care încearcă să o exercite. Omul socializat este liber sa spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu își insulte semenii, să nu își trădeze țara, dezvăluind secrete de stat și așa mai departe. Așadar și această libertate este conditionata, are frontiere de exprimare.

3-Libertatea de a face ce vrei.

Probabil este cea mai dorită și în același timp cel mai puțin accesibilă libertate și asta din motive temeinice. Toți oamenii doresc satisfacții cât mai diverse si intense, de cat mai lunga durată, mai ușor de dobândit. De regulă, în societatea info-tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situațiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază și schimbă , prin calități personale, prin efort creativ sau lucrativ propriu, prin punerea calitatilor proprii la dispozitia semenilor. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare 'am face ce vrem', pentru a primi o satisfacție intensă și dorită de majoritate, dar inaccesibilă majorității, neținând cont de semenii noștri și de efectele acțiunilor noastre asupra lor.

Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor și al naturii, cu siguranță a reglat liberul arbitru interactiv al fiecarui individ, adică libertatea de a alege si actiona a fiecăruia, in asa fel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul și ajutorul dat semenului, decât fapte violente și distructive care duc la ură, nepăsare și dispreț între indivizi. Și totuși în lumea actuală este multă violență, multă ură și mult dispreț și atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce dorește, în sensul împlinirii cu orice preț a plăcerii proprii.

Legături externe[modificare | modificare sursă]