Legea Kansas–Nebraska

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Această hartă din 1856 arată statele sclavagiste (gri), statele libere (roşu), teritoriile (verde) şi Kansasul în centru (alb).

Legea Kansas-Nebraska a fost o lege adoptată de Congresul Statelor Unite în 1854 prin care s-au înființat teritoriile Kansas și Nebraska, s-a abrogat Compromisul Missouri din 1820, și s-a permis coloniștilor din aceste teritorii să decidă dacă vor să permită sclavia în teritoriul lor. Scopul inițial al legii Kansas-Nebraska a fost crearea de oportunități pentru construirea unei căi ferate transcontinentale. Ea a devenit problematică atunci când propunerea a preluat principiul suveranității populare. Legea a fost gândită de senatorul democrat Stephen A. Douglas din Illinois.

Legea a decis ca coloniștii să poată vota pentru a decide dacă să permită sau nu sclavia, în numele „suveranității populare” sau a dreptului poporului de a conduce. Douglas a sperat că așa se vor liniști relațiile dintre Nord și Sud, deoarece Sudul putea extinde sclavia în noile teritorii, dar cei din Nord încă avea dreptul de a o aboli în statele lor. Adversarii săi însă au denunțat legea ca fiind o concesie acordată sclavagismului Sudului. Nou formatul Partid Republican, înființat pe baza opoziției la această lege, și-a propus oprirea expansiunii sclaviei, și a devenit curând forța politică dominantă în Nord.