Lago Minisini e Rivoli Bianchi
| Lago Minisini e Rivoli Bianchi | |
 | |
  | |
| Poziția | Provincia Udine Italia |
|---|---|
| Coordonate | 46°19′N 13°08′E / 46.31°N 13.14°E |
| Suprafață | 402 ha[1]  |
| Cod Natura 2000 | IT3320013[1] |
Modifică date / text  | |
Lago Minisini e Rivoli Bianchi este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 402 ha, integral pe uscat.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Lago Minisini e Rivoli Bianchi este situat la coordonatele 46°18′30″N 13°08′15″E / 46.3083°N 13.1375°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Lago Minisini e Rivoli Bianchi a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 1995 pentru a proteja 17 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2013[2].[3][4]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 14 habitate naturale: Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Pajiști uscate din regiunea submediteraneeană estică (Scorzoneratalia villosae), Păduri de Castanea sativa, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de pin (sub-) mediteraneene cu pini negri endemici, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Păduri ilirice de stejar și carpen (Erythronio-Carpinion), Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- păsări (12): potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), buha (Bubo bubo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), șerpar (Circaetus gallicus), cristeiul de câmp (Crex crex), presură de grădină (Emberiza hortulana), șoim călător (Falco peregrinus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), viespar (Pernis apivorus)
- amfibieni (2): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), Triturus carnifex
- nevertebrate (3): Austropotamobius pallipes, Euplagia quadripunctaria, libelule (Leucorrhinia pectoralis)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 13 specii de plante, 5 specii de amfibieni, 3 specii de mamifere, 4 specii de nevertebrate, 1 specie de pești, 7 specii de reptile.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în decembrie 2017
- ^ a b DM 21/10/2013 - G.U. 262 del 8-11-2013
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Lago Minisini e Rivoli Bianchi”. Accesat în .
- ^ a b „Lago Minisini e Rivoli Bianchi”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .