Kublai
Kublai, sau Kubilai Han, a fost un mare han mongol care a trăit între anii (1215-1294). El a fost unul din nepoții întemeietorului Imperiului mongol Ginghis Han. Kubilai Han era fratele hanului Möngke. A fost până în 1271 împăratul Chinei. Este considerat a fi fost unul dintre cei mai importanți conducători mongoli din dinastia Yuan. Pe timpul regnului său în China, a adunat în jurul său mulți demnitari chinezi destoinici, ca Lien Hsi-hsien, Liu Binzhong, care se străduiau să îmbunătățească administrația mongolă. În anul 1253, Kubilai s-a convertit la religia budistă. A luat măsuri în sprijinul ei și al mănăstirilor din Tibet, astfel încât budismul a ajuns în timpul său religie de stat.
Han mongol[modificare | modificare sursă]
La un an după moartea fratelui său Möngke (1259), izbucnește în un război civil între Kubilai și fratele său mai mare Arigbuga. Contrar tradiției mongole, Kubilai s-a autoproclamat mare han mongol, singurul său aliat fiind fratele său Ilhanat (1256-1335), care domnea în Persia.
Relația lui Kubilai cu verii săi aflați în fruntea statului Hoarda de Aur era încordată. Totuși, mongolii sub Kubilai au reușit să-și mențină dominația în imperiu. Kubilai a mutat în 1264 capitala de la Karakorum („Muntele Negru”) la Pekin, preluând administrația chineză și chiar o parte din cultura chineză, ceea ce a provocat nemulțumiri în sânul nobilimii mongole, ba chiar o revoltă a prinților membri ai dinastiei Yuan (care între anii 1271-1368 a fost dinastia imperială a Chinei). Trupele mai numeroase a lui Kubilai au înăbușit revolta prinților în două etape (în vara lui 1277 lângă râul Orhon și în 1287 lângă Karakorum). Cel mai înverșunat adversar a fost Öghedei (supranumit în Europa Ogotai, sau Ugotai), cel de-al treilea fiu al lui Ginghis Han și care a fost mare han între 1229-1241.
Împărat al Chinei[modificare | modificare sursă]
După un război lung (între 1267 și 1279), Kubilai cuceri China de Sud cu ajutorul generalului Bayan, învingând dinastia Sung de sud (960-1279). Corupția și intrigile au subminat loialitatea administrației chineze. Cancelarul chinez Kia Se-tao a fost condamnat la moarte în 1275, după care ordinea a fost restabilită, hanul Kubilai putându-și continua politica de expansiune.
După asediul îndelungat al fortăreței de pe malul râului Han din provincia Seciuan (1268-1273) capitala provincială Hangzhou a capitulat în 1276. Restul trupelor chineze au pierit înecate în 1279 într-o bătălie navală cu mongolii.
Astfel, Kubilai a reunificat după 300 de ani nordul cu sudul Chinei, întemeind dinastia mongolă Yuan (1271-1368), marele han mongol fiind recunoscut ca împărat al Chinei cu numele de Șizu (元世祖).
La curtea lui Kubilai s-a aflat timp de mai mulți ani călătorul venețian Marco Polo (n. 1254-d.1324), care după întoarcere în patrie furnizează Europei cunoștințe de cultură asiatică.
Kubilai a încercat, fără succes, în 1274 și 1281, să cucerească Japonia. Eșecul a pus capăt expansiunii mongole în estul Asiei. Cu puțin timp înainte de moartea marelui han, Imperiul Mongol avusese cea mai mare întindere din istoria sa, cuprinzând aproape tot spațiul euro-asiatic. În timpul său, schimburile comerciale au cunoscut o perioadă de înflorire (cf. Drumul mătăsii).
Urmările domniei lui Kubilai[modificare | modificare sursă]
Kublai Han a murit la 18 februarie 1294 în Pekin. Numai prinții săi descendenți (dinastia Yuan) aveau șansa de a fi aleși urmași pe tron. Urmașii săi au căutat să-i continue politica, punând accentul pe administrarea Chinei. În pofida unor conflicte între mongoli și chinezi, ordinea a putut fi menținută în timpul domniei nepoților lui Kubilai, hanii "Külük" (1281-1311) și "Koșila" (1300-1329), care a domnit numai 6 luni, fiind înlăturat de un alt han mongol.
Scindarea definitivă în patru părți a Imperiului mongol: Hoarda de Aur, Imperiul yuan (China), Hanatul Ilk (Persia) și Hanatul Ceagatai sau Geagatai (Uzbekistan, Kîrgîzstan și Afghanistanul de nord) este desăvârșită după moartea lui Kubilai. În secolul XIV, după o perioadă de catastrofe naturale și o politică economică greșită, mongolii au fost alungați din Pekin, dinastiei mongole Yuan urmându-i la putere dinastia chineză Ming. Mongolii s-au retras în stepele din nord, unde au înființat Hanatul Yuan de miazănoapte, cu capitala la Karakorum. Această capitală a fost distrusă de dinastia Ming în 1388.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
