Khalil Mammadov
| Khalil Mammadov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Şuşa(d), viceregatul Caucazului(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (72 de ani) Bakı, Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană |
| Înmormântat | II Fəxri Xiyaban[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | politician ofițer |
| Studii | Vîsșaia partiinaia șkola pri ȚK KPSS[*] |
| Activitate | |
| Ramura | armored warfare[*] Miliția |
| Gradul | general-maior general |
| Bătălii / Războaie | Frontul de Est |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Steagul Roșu Ordinul Lenin Ordinul Steaua Roșie Ordinul Insigna de Onoare Erou al Uniunii Sovietice Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*] orden Aleksandra Nevskogo[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii |
Modifică date / text  | |
Khalil Mammad Oglu Mammadov (în azeră Xəlil Məmməd oğlu Məmmədov; n. , Şuşa(d), viceregatul Caucazului(d), Imperiul Rus – d. , Bakı, Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană) a fost un general-maior de miliție azer, Erou al Uniunii Sovietice și ministru al afacerilor interne al RSS Azerbaidjană. Mammadov a luptat în al Doilea Război Mondial, devenind în cele din urmă comandant al unui batalion de tancuri. A fost decorat pentru acțiunile sale din timpul Ofensivei Iași-Chișinău, în care batalionul său a capturat orașul românesc Roman. S-a retras din armată după război cu gradul de maior. Mammadov a lucrat apoi în Ministerul Afacerilor Interne al RSS Azerbaidjană și a devenit general-major de miliție. Între anii 1960 și 1965 a ocupat funcția de ministru al afacerilor interne al Azerbaidjanului.[1]
Tinerețea
[modificare | modificare sursă]Mammadov s-a născut la 5 mai 1916, în orașul Șușa din regiunea Nagorno-Karabah, într-o familie de meșteșugari. A urmat studii secundare profesionale. Mammadov a lucrat ca inginer la fabrica de locomotive din orașul Kyzyl-Arvat (azi în Turkmenistan) începând din 1937. A fost mobilizat în Armata Roșie în 1939 și a fost încadrat în Batalionul 122 Tancuri. În 1941 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.[1][2][3]
Al Doilea Război Mondial
[modificare | modificare sursă]Mammadov a luptat pe front începând din octombrie 1941. A devenit comisar politic într-o companie de tancuri și a absolvit cursurile de perfecționare a comandanților (KUKSA) în 1942. A luat parte la luptele trupelor sovietice din Crimeea, Ucraina, România, Ungaria și Austria.[1] În vara anului 1943 Mamadov a fost numit comandant al Batalionului 1 Tancuri din Brigada 3 Tancuri a Corpului 23 Tancuri.[3]
În august și septembrie 1943 a luat parte la Ofensiva strategică Donbass. Pentru acțiunile sale, Mammadov a fost primit Ordinul Steaua Roșie la 25 septembrie 1943.[4] În luna octombrie a participat la capturarea orașului Zaporijjea, iar la 19 martie 1944 a fost decorat cu Ordinul Aleksandr Nevski.[5] În martie 1944 Mammadov a luptat în jurul fermelor Șevcenkovski, iar pentru aceste acțiuni a primit Ordinul Steagul Roșu.[6] A luat parte apoi la Ofensiva Iași-Chișinău. La 21 august batalionul său a traversat Siretul și a ocupat orașul Roman, raportând că a capturat trei trenuri și până la 4.000 de soldați. Mammadov a fost rănit în acele lupte, dar a rămas în continuare la comandă. În 15 zile de luptă pe teritoriul României, batalionul său a distrus patru tancuri, două autotunuri, 64 de tunuri, 191 de autovehicule și 108 mitraliere, ucigând 1.375 de militari germani. La 24 martie 1945 Mammadov a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice și Ordinul Lenin.[1][2][7][3]
Perioada postbelică
[modificare | modificare sursă]Mammadov s-a retras din armată în 1946 cu gradul de maior. Între 1951 și 1952 a fost prim-secretarul Comitetului raional de partid Azizbaiov. În 1955 a absolvit Școala Superioară de Partid a Comitetului Central al PCUS. A lucrat în Ministerul Afacerilor Interne al RSS Azerbaidjane, îndeplinind funcțiile de viceministru al afacerilor interne (1957-1959) și prim-viceministru (1959-1960). La 23 februarie 1959 a primit gradul de comisar de miliție de rangul 3. În perioada 3 noiembrie 1960 - 5 ianuarie 1965 a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne al RSS Azerbaidjane,[8][9] post cunoscut după 1962 ca ministru al ordinii publice. A ieșit la pensie cu gradul de general-maior de miliție. Din 1971 până în 1974 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru Educație Fizică și Sport din Azerbaidjan.[3] A locuit la Baku[2] și a murit la 21 februarie 1989. Mammadov a fost înmormântat la Baku.[1]
O navă a Ministerului Marinei Comerciale a primit numele lui Mammadov.[1][2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f „Khalil Mammadov”. warheroes.ru (în rusă).
- ^ a b c d Shkadov, Ivan, ed. (). Герои Советского Союза: Краткий биографический словарь [Heroes of the Soviet Union: A Brief Biographical Dictionary] (în rusă). 2 Lyubov-Yashchuk. Moscova: Voenizdat. p. 31. ISBN 5203005362.
- ^ a b c d „К 65-летию Великой Победы! Герой Советского Союза Мамедов Халил Мамед оглы - герой из Шуши, мастер дерзких атак и ночного наступления, министр МВД” [65th anniversary of the Great Victory! Hero of the Soviet Union Khalil Mammadov, hero of Shushi, master of daring night attacks, Interior Minister] (în rusă). trend.az. . Accesat în .
- ^ Ordinul nr. 16 al Brigăzii 3 Tancuri, disponibil online pe site-ul pamyat-naroda.ru
- ^ Ordinul nr. 12 al Frontului 3 Ucrainean, disponibil online pe site-ul pamyat-naroda.ru
- ^ Citarea pentru Ordinul Steagul Roșu, disponibilă online pe site-ul pamyat-naroda.ru
- ^ Citarea pentru titlul de Erou al Uniunii Sovietice, disponibil online pe site-ul pamyat-naroda.ru
- ^ „НКВД – МВД Азербайджанской ССР” [NKVD-MVD of Azerbaijan SSR]. shieldandsword.mozohin.ru (în rusă). Accesat în .
- ^ „DİN-in tarixi” [Ministry of Internal Affairs History]. www.mia.gov.az (în azeră). Accesat în .