Sari la conținut

Carol, Mare Duce de Baden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Karl, Mare Duce de Baden)
Carol
Mare Duce de Baden
Date personale
Nume la naștereKarl Ludwig Friedrich von Baden Modificați la Wikidata
Născut8 iulie 1786(1786-07-08)
Karlsruhe
Decedat (32 de ani)
Rastatt
ÎnmormântatSt. Michael[*][[St. Michael (church building in Pforzheim, Karlsruhe Government Region, Bade-Württemberg, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiCarol Ludovic de Baden
Amalie de Hesse-Darmstadt
Frați și suroriFrederica de Baden
Wilhelmine de Baden
Maria de Baden
Louise de Baden
Carolina de Baden
Princess Amalie Christiane of Baden[*][[Princess Amalie Christiane of Baden (princess of Baden (1776-1823))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuStéphanie de Beauharnais
CopiiLuise Amelie Stephanie, Prințesă de Vasa
Josephine, Prințesă de Hohenzollern
Prințul Alexander
Marie, Ducesă de Hamilton
Cetățenie Marele Ducat de Baden Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Baden
Mare Duce de Baden
Domnie10 iunie 1811 – 8 decembrie 1818
PredecesorCarol Frederic
SuccesorLudovic I

Carol Ludovic Frederic, Mare Duce de Baden[1][2] (în germană Karl Ludwig Friedrich; n. , Karlsruhe, Germania – d. , Rastatt, Baden-Württemberg, Germania) a devenit Mare Duce de la 10 iunie 1811 și a condus ducatul până la moartea sa. Cea de a doua fiică a sa, Josephine (1813-1900), căsătorită în 1834 cu prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost mama regelui Carol I al României.

Carol Ludovic Frederic

Tatăl său a fost Carol Ludovic de Baden, moștenitorul Badenului, care a devenit mare ducat după dizolvarea Sfântului Impeiu Roman în 1806. Mama lui a fost Amalie de Hesse-Darmstadt, fiica lui Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt.
Carol Ludovic Frederic a fost cumnatul conducătorilor Bavariei, ai Rusiei și ai Suediei. Sora lui cea mare, Carolina de Baden, a fost soția lui Maximilian I de Bavaria; a doua soră mai mare, Louise de Baden, a fost soția împăratului Alexandru I al Rusiei și cea de-a treia, Frederica de Baden, a fost soția regelui Gustav al IV-lea al Suediei.

La vârsta de 15 ani, Carol a mers să-și viziteze surorile la curțile lor de la Sankt Petersburg și Stockholm. Era în drum spre casă împreună cu tatăl său când acesta a suferit un accident și a murit la 15 decembrie 1801. Carol a fost martor la accident.[3]

Datorită influenței puternice a Franței la curtea din Baden, Carol a fost forțat să se căsătorească cu Stéphanie de Beauharnais, fiica adoptivă a lui Napoleon I al Franței, la Paris la 8 aprilie 1806. Carol ar fi preferat mâna verișoarei sale, Prințesa Augusta de Bavaria. Abia peste 5 ani cuplul va avea un moștenitor.[3]

La început, mariajul nu a fost fericit, cuplul fiind imatur. În plus, Carol a fost influențat de unchiul său Ludovic cunoscut pentru excesele sale. Din punct de vedere politic, deși rudă cu țarul Rusiei și regele Suediei, el a fost un susținător al lui Napoleon.

Carol avea 25 de ani când i-a succedat bunicului său Carol Frederic, Mare Duce de Baden după decesul acestuia la 11 iunie 1811.

Congresul de la Viena (1814-1815) a confirmat posesiunile dobândite de bunicul său în timpul domniei lui Napoleon I. A refuzat să divorțeze de soția sa după căderea lui Napoleon. În 1818 a creat o nouă constituție. Victimă a exceselor sale, el a murit fără moștenitori pe linie masculină care să fi supraviețuit. A fost succedat de unchiul său, Ludovic I, Mare Duce de Baden (1763-1830).

Prințul Carol s-a căsătorit la Paris la 8 aprilie 1806 cu Stéphanie de Beauharnais (1789 – 1860), fiica lui Claude de Beauharnais. Cuplul a avut cinci copii:

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Geogres Bengescu, Din viata Majestăței Sale Elisabeta, 1906, p. 48
  2. ^ Christian Cannuyer, Casele regale și suverane din Europa, 1996, p. 245
  3. ^ a b von Weech, Friedrich. „Karl Ludwig Friedrich”. Allgemeine Deutsche Biographie (în German). p. Onlinefassung. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]