Jean Chrétien

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean Chrétien
Jean Chretien 2010.jpg
Jean Chrétien
Date personale
Nume la naștere Joseph Jacques Jean Chrétien
Născut 11 ianuarie 1934 (82 de ani)
Shawinigan, Quebec, Canada
Căsătorit cu Aline Chrétien[*]
Copii Michel Chrétien[*]
France Chrétien Desmarais[*]
Hubert Chrétien[*]
Cetățenie Canada
Religie romano-catolic
Ocupație om politic
avocat
diplomat
autobiograf[*]
Activitate
În funcție
4 noiembrie 1993 – 12 decembrie 2003
Precedat de Kim Campbell
Succedat de Paul Martin

Premii Ordinul Canadei în grad de Companion[*]
Ordinul Prieteniei[*]
Partid politic Partidul Liberal din Canada
Alma mater Laval University[*]
Profesie avocat
Semnătură Jean Chretien Signature 2.svg

Joseph Jacques Jean Chrétien (n. 11 ianuarie 1934), cunoscut sub numele de Jean Chrétien (ʒɑ̃ kʁetjɛ̃) este un fost om politic canadian care a fost al douăzecilea prim ministru al Canadei, post pe care l-a deținut timp de zece ani, între 1993 și 2003.

Născut la Shawinigan, Quebec, Chrétien a absolvit facultatea de drept la Université Laval. A fost ales în Camera Comunelor din Canada prima oară în 1963. A deținut diverse posturi în cabinet sub conducerea premierului Pierre Trudeau, cele mai importante fiind cele de ministru al justiției, ministru de finanțe și ministru pentru afacerile indienilor și dezvoltarea nordului. A fost vicepremier în guvernul lui John Turner. În 1990 a devenit lider al Partidului Liberal din Canada, și sub conducerea sa, partidul a format un guvern majoritar după alegerile din 1993. A fost reales ca premier de majoritățile parlamentare formate în urma alegerilor din 1997 și 2000.

Chrétien s-a opus ferm mișcării pentru suveranitatea Quebecului și a susținut multiculturalismul și bilingvismul. A câștigat alături de tabăra federalistă referendumul din Quebec din 1995, după care a promovat Legea Clarității, prin care a dorit evitarea ambiguității întrebărilor de la referendumuri. El a promovat și Legea Criminalității Juvenile. Deși popularitatea sa și cea a Partidului Liberal au fost nezdruncinate timp de trei mandate parlamentare, el a fost subiectul unor dispute politice în ultima parte a carierei de premier. A fost acuzat de comportament nepotrivit în scandalul sponsorizării, deși a negat că ar fi comis vreo ilegalitate. A fost implicat într-o luptă în cadrul partidului cu rivalul său Paul Martin. În decembrie 2003, a demisionat din funcția de prim ministru și a renunțat la viața publică.