Jean Béguin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Jean Beguin)
Jean Béguin
Date personale
Născut1550[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Lorena, Franța Modificați la Wikidata
Decedat1620 (70 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata

Jean Beguin (n. 1550 – d. 1620) a fost un iatrochimist, cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa științifică (un fel de manual) din 1610, Tyrocinium Chymicum (Introducere în chimie sau Elementele chimiei)[5], care este considerată a fi una dntre cele mai bune cărți de introducere în chimie scrise în epoca de pionerat modern a acestei științe.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Jean Béguin s-a născut în jurul anului 1550 în Lorena. Se pare că a primit o bună educație clasică.

A venit să se stabilească la Paris ca apotecar (precursor al farmaciștilor de azi). A obținut de la Henri IV titlul de capelan al regelui[6], semn de protecție regală[7]. Astfel, Béguin a devenit farmacistul și medicul lui Henri IV, dar și apotecarul lui Ludovic al XIII-lea al Franței. A călătorit în Germania și Ungaria, unde a vizitat minele de aur din Banská Štiavnica (sau Schemnitz).

Elementele de chimie, ediția din 1615[modificare | modificare sursă]

Elementele chimiei, 1615

Această lucrare poate fi considerată ca primul tratat de chimie scris într-un limbaj clar și ușor de înțeles de către profan. El rupe astfel definitiv de practicile ermetice ale alchimiștilor.

La începutul secolului al XVII-lea, chimia nu-și rupsese încă complet lanțurile cu alchimia. Béguin indică, de asemenea, că termenii „alchimie” sau „spagyrie” sunt, de asemenea, adecvați pentru munca sa. Chimistul francez precizează că chimia este o știință experimentală, clar separată de cercetarea alchimică a marii lucrări.

Lucrarea prezintă tehnicile (al)chimice ale paracelsienilor păstrând în același timp o distanță față de filosofia naturală a „inspirației creștine” a lui Paracelsus. Pretinzând că este contrar lui Aristotel și Galien, el încearcă o conciliere între medicii umaniști galeniști și doctorii paracelsieni. Acolo unde Paracelsus, cu loviturile sale strălucitoare eșuase, putem considera că Jean Béguin a reușit să obțină acceptarea unor inovații interesante de la Paracelsus.

Găsim în această lucrare una dintre primele utilizări în limba franceză a termenului „alcool” pentru a desemna produsul unei etape de distilare a vinului:

„Când pulberea sau varul devin impalpabile, ca făina foarte subtilă, ei [produsele chimice] o numesc alcool, cuvânt pe care îl folosesc și pentru a exprima spiritul foarte subtil al vinului și de multe ori rectificat, pe care îl numesc „ Alcool de vin'.”

Acest nou sens a fost introdus pentru prima dată în germană de către Paracelsus sub forma de „alkohol vini.”

În această carte, el descrie sinteza acetonei, pe care o numește spiritul de foc al lui Saturn și pe care o pregătește prin piroliza acetatului de plumb (sau sare a lui Saturn).

Precursor al reacțiilor chimice[modificare | modificare sursă]

În ediția din 1615 al aceluiași manual, Beguin a construit prima reacție chimică, vreodată menționată, sub forma unei diagrame simple, dar corecte, indicând rezultatul reacțiilor cu doi sau mai mulți reactanți. [8]

Rescrierea modernă a uneia din acele faimoase diagrame, explicând reacția unui sublimat coroziv, a diclorurii de mercur (HgCl2) cu sulfura de stibiu – cunoscut și ca antimoniu (Sb2S3), este prezentată mai jos,[9]

Diagrama reacției din 1615 a lui Beguin, este prima reacție chimică vreodată folosită.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Jean Béguin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Jean Beguin, Early Modern Letters Online 
  3. ^ a b Jean Béguin, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Jean Beguin, Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas Aquinas 
  5. ^ en Ediție digitală
  6. ^ Didier Kahn (). CNRS editions, ed. Chimia și alchimia fixă ​​și volatilă, de la Paracelsus la Lavoisier. p. 238.  zero width space character în |titlu= la poziția 25 (ajutor)
  7. ^ Michaud Frères, ed. (). Biografie universală, antică și modernă. Paris.  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |citeste online= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |limba= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |total pagini= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |trece= ignorat (ajutor);
  8. ^ en Bergman, Torbern (). Dissertation Elective. Routledge. ISBN 0-7146-1592-7. 
  9. ^ en Crosland, M.P. (). „The use of diagrams as chemical 'equations' in the lectures of William Cullen and Joseph Black”. Annals of Science. 15 (2): 75–90. doi:10.1080/00033795900200088. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Béguin, Jean (), Les Elemens de Chymie de Maistre Jean Béguin (în franceză), Paris: Mathieu le Maistre 
  • en „Jean Beguin and his Tyrocinium chymicum”, Annals of Science, 2,  

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • en Biografie Jean Beguin — Biografii ale lui Eric Weisstein din seria World of Scientific BiographyLumea biografiilor științifice