Epigenetică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mecanisme epigenetice

Epigenetica este ramura geneticii care studiază variația trăsăturilor fenotipice care sunt cauzate de aspecte ale mediului înconjurător, acestea schimbând comportarea genelor și afectând modul în care celulele le decodifică. [1][2] Astfel, studiul epigenetic are ca scop descrierea alterărilor dinamice din potențialul de transcripție al unei celule. Aceste alterări pot sau nu să fie ereditare, deși folosirea termenului de „epigenetică” pentru a face referire la procese neereditare este controversată. [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Moore, David S. (2015). The Developing Genome: An Introduction to Behavioral Epigenetics (ed. 1st). Oxford University Press. ISBN 978-0199922345. https://global.oup.com/academic/product/the-developing-genome-9780199922345?cc=us&lang=en& 
  2. ^ Epigenetics”. Icahn School of Medicine at Mount Sinai. https://icahn.mssm.edu/research/institutes/friedman-brain-institute/research/epigenetics. Accesat la 6 decembrie 2015. 
  3. ^ „Disputed definitions”. Nature 455 (7216): 1023–8. 2008. doi:10.1038/4551023a. PMID 18948925. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]