Jean-Étienne Championnet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jean-Étienne Championnet
Général JEAN ETIENNE CHAMPIONNET.jpg
Jean-Étienne Championnet
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Valence, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (37 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Antibes, Franța Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (tifos) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
personal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboaiele Revoluției Franceze  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
Decorațiinume înscrise sub Arcul de Triumf din Paris[*]  Modificați la Wikidata

Jean-Étienne Vachier, numit Championnet (n. 13 aprilie 1762 Alixan, lângă Valence; d. 9 ianuarie 1800 Antibes) a fost un general francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În timpul Revoluției franceze Championett preia în 1793 o divizie din cadrul armatei Sambre-Maas. În ulterioarele expediții din 1794, sub Jean-Baptiste Jourdan la bătălia de la Fleurus se distinge prin bune calități de conducător militar. În armata Rhinului comandă flancul stâng de la Neuwied până la Düsseldorf. La ocuparea Renaniei la 6 octombrie 1794, preia și ocupă Kölnul fără luptă.[3]

În 1798 devine comandant suprem al armatei, care urma să apere Republica Romană de Napoli. La început a fost alungat din Roma de trupe numeric de cinci ori mai mari, dar apoi învinge trupele generalului Karl Mack von Leiberich în decembrie 1798 și cucerește Capua. Pe data de 23 ianuarie 1798 ajunge din nou la Napoli, unde intră după lupte sângeroase, și unde declară Republica Napolitană.

Championnet a luat măsuri pentru sfârșirea jafurilor și a tâlhăriilor comise de comisarii civili francezi. Datorită acestui lucru s-a ales cu o acuzație de abuz de putere, a fost destituit și ținut în arest, până când revoluția din 18 iunie 1799 l-a eliberat din nou.

Championnet a primit sarcina să formeze o nouă armată la Grenoble. A reușit să adune 30.000 de soldați cu care a obținut avantaje în bătăliile împotriva armatei lui Michael von Melas. După moartea generalului Barthélemy Catherine Joubert preia comanda trupelor franceze din Italia, dar este învins de trupele rusești și austriece la Fossano și Savigliano.

Moare la 9 ianuarie în Antibes într-o epidemie (se pare că de febră tifoidă)[4]. Îi este ridicat un monument acolo în 1891.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jacques Godechot, La revolution francaise: Chronologie e commente, 1787-1797, Paris, Perrin, 1988
  • Charles Mullié, Biographie des célébrités militaires des armées de terre et de mer de 1789 à 1850, Poignavant et Compagnie, 1852

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Jean Étienne Championnet, SNAC, accesat în  
  3. ^ Arnold Stelzmann, Robert Frohn: Illustrierte Geschichte der Stadt Köln, Bachem, Köln 1958, 1990 (11.Aufl.), S.233f
  4. ^ Histoire d Consulat et du Premier Empire - Les Articles