Jacqueline van Maarsen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jacqueline van Maarsen
Date personale
Născută (95 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Amsterdam, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba neerlandeză[2] Modificați la Wikidata
Note
PremiiZilveren Griffel[*][[Zilveren Griffel (series of literature prizes for Dutch-language youth literature for the best written children's books of the past year, awarded by the CPNB)|​]]  Modificați la Wikidata

Jacqueline Yvonne Meta (Jacque) van Maarsen (Pronunție în neerlandeză: /ʒɑkəˈlin iˈvɔnə ˈmeːtaː (ʒɑk) vɑm ˈmaːrsə(n)/) (n. , Amsterdam, Țările de Jos) este o autoare neerlandeză ce a lucrat ca legătoare de cărți. Ea este cunoscută mai ales pentru prietenia ei cu diarista Anne Frank. Mama creștină a lui Jacque a reușit să elimine litera J (Evreu) de pe cărțile de identitate ale familiei (tatăl lui Jacques era evreu) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un act care a ajutat familia van Maarsen să scape de persecuția naziștilor.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Jacque s-a născut în Amsterdam, având un tată evreu olandez, Hijman van Maarsen, și o mamă creștină franceză, Elline van Maarsen.[3] Are o soră, Christiane. Jacque a studiat într-o școală publică din Amsterdam până în 1940, când naziștii au invadat Țările de Jos. Apoi a trebuit să se transfere la un liceu evreiesc. În școala evreiască, Jacqueline s-a împrietenit cu multe fete, inclusiv Anne Frank, Nanette Blitz, Sanne Ledermann și Hanneli Goslar. Jacque a fost secretară a clubului de ping-pong „Ursa Mică minus două”, înființat de prietenele ei.

Anne și Jacque au devenit foarte bune prietene, s-au vizitat adesea și și-a făcut temele împreună. Jacque a plăcut-o sincer pe Anne, dar a considerat-o uneori prea exigentă în prietenia ei. În iulie 1942, familia Annei s-a ascuns, dar Jacque nu a știut acest lucru.[4] Anne și-a exprimat remușcarea, în notele ulterioare din jurnalul ei, pentru propria ei atitudine manifestată față de Jacque, privind cu o mai mare înțelegere dorința lui Jacque de a avea și alte prietene apropiate - „vreau doar să-mi cer scuze și să explice lucrurile”, a scris Anne. După ce a stat ascunsă două luni și jumătate, Anne a compus o scrisoare de adio față de Jacque în jurnalul ei, jurându-i prietenie pe viață. Jacque a citit acest pasaj mult mai târziu, după publicarea jurnalului.

Între timp, naziștii i-au arestat pe evreii din întreaga țară. Jacque, care era pe jumătate evreică după standardele naziste, a simțit amenințarea arestării. Pentru că era creștină, mama lui Jacque a reușit să elimine litera „J” (Evreu) din cărțile de identitate ale familiei sale. Acest act a ajutat familia Van Maarsen să scape de persecuția naziștilor și i-a permis lui Jacque să se transfere de la școala evreiască și să revină la școala de stat.

După cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

După război, Jacque a aflat că Anne nu a supraviețuit. Otto Frank, tatăl Annei, a luat legătura cu Jacque, iar Jacque a fost una dintre primele persoane căreia Otto Frank i-a arătat jurnalul Annei.[necesită citare] În 1947 a fost publicat Jurnalul Annei Frank.

Jacque a devenit o legătoare de cărți, cu o activitate premiată. Ea s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie, Ruud Sanders, în 1954.[5] Au avut trei copii. Ea a scris cinci cărți despre prietenia sa cu Anne Frank (vezi mai jos),

Viața prezentă[modificare | modificare sursă]

Jacque continuă să locuiască la Amsterdam și are șapte nepoți.

Începând din 1987, Jacque a ținut discursuri despre Anne Frank în diferite școli din Germania și Statele Unite ale Americii.

Jacque a scris patru cărți despre prietenia strânsă și puternică dintre ea și Anne Frank.

În plus, Jacque a apărut în documentarul Classmates of Anne Frank, difuzat în premieră la 28 noiembrie 2008.

În prezent, Jacque scrie o carte de povestiri, inspirate de călătoriile ei.[6]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Anne and Jopie (1990)
  • My Friend, Anne Frank (1996)
  • My Name Is Anne, She Said, Anne Frank (2003)
  • Inheriting Anne Frank (2009)
  • A Friend called Anne (2004)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Jacqueline van Maarsen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ My Name Is Anne, She Said, Anne Frank- a memoir book by Jacqueline van Maarsen
  4. ^ The Diary of a Young Girl: The Definitive Edition, edited by Mirjam Pressler, and translated by Susan Massotty
  5. ^ Anne Frank: The Biography- by Melissa Muller
  6. ^ „Jacqueline van Maarsen - officiële website”. Jacquelinevanmaarsen.nl. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]