Izvoare, Florești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Izvoare
—  Sat-reședință  —
Vedere depărtată a localității.
Vedere depărtată a localității.
Izvoare se află în Moldova
Izvoare
Izvoare
Izvoare (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°58′35″N 28°08′01″E / 47.9763888889°N 28.1336111111°E

Țară Republica Moldova
RaionFlorești
ComunăComuna Izvoare, Florești

Altitudine103 m.d.m.

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-5027
Prefix telefonic250

Prezență online

Izvoare este satul de reședință al comunei omonime din raionul Florești, Republica Moldova.

Istoria localității[modificare | modificare sursă]

Atestare[modificare | modificare sursă]

Satul Izvoare este așezat pe râul Căinari în nord-vestul raionului Florești. A fost întemeiat în secolul al 16-lea și atestat la 20 august 1588 cu denumirea de Lozeni (Lozăle). Denumirea se datorește loziei care creștea din belșug pe întreaga vale a râului Căinari, atât pe malul apei, cât și prin sat.

Secolul al XVII-lea[modificare | modificare sursă]

La mijlocul secolului al 17-lea, satul a fost în proprietatea serdarului de Orhei, Apostol Durac, care l-a vândut lui Gheorghe Hatmanul. La 1680 satul Lozeni era deja în proprietatea lui Vasile Mârzac șetrarul.

Satul era vestit prin apa gustoasă și limpede ca lacrima a izvoarelor săpate de localnici, astfel încât în anul 1772 denumirea i se schimbă în Izvoare. 11 din aceste izvoare s-au păstrat până în prezent și au fost frumos amenajate. În anul 1772 în satul Izvoare era proprietar Sandu Panainte. Pe atunci în sat erau 26 de gospodării răzășești.

În anul 1793 apare prima mențiune documentară a bisericii Sfânta Cuvioasă Parascheva din localitate. În anul 1863 biserica Sfântei Cuvioase Parascheva a fost renovată din piatră.

Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursă]

La mijlocul secolului al 19-a la Izvoare sunt înregistrate 106 gospodării și o populație de 423 oameni. În 1862 în sat este întemeiată o crescătorie de cai de rasă.

Prima școală din localitate a fost cea parohială, întemeiată pe lângă biserică (1862). În 1897 la Izvoare sunt 888 de locuitori. În anul 1909 se deschide școala de zemstvă cu o clasă. Către anul 1923 apar cooperative de credit și păstrare, cariera de piatră, moare de apă, cooperativa agricolă „Frumoasa”, școala primară mixtă, un post de jandarmi și două cârciume.

În perioada sovietică la Izvoare a fost înființată gospodăria colectivă „Kotovski”, apoi „Prietenia”, care dispunea de un punct de vinificație primară. Este deschisă o casă de cultură, bibliotecă, ambulatoriu, maternitate, spital, farmacie, creșă, ateliere de deservire socială, cantină, oficiu poștal și magazine.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Izvoare este un sat și comună din raionul Florești. Satul are o suprafață de circa 1.41 kilometri pătrați, cu un perimetru de 6.07 km. Din componența comunei fac parte localitățile Bezeni, Izvoare și Scăieni. Satul Izvoare este situat la o distanță de 20 km de or. Florești. Distanța directă pâna în or. Chișinău este de 124 km.[1]

Populație[modificare | modificare sursă]

La recensământul din anul 2004, populația satului constituia 991 de oameni, dintre care 49.24% - bărbați și 50.76% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 97.98% - moldoveni (români), 0.50% - ucraineni, 0.30% - ruși, 0.10% - bulgari, 1.01% - țigani, 0.10% - alte etnii.

Economie locală[modificare | modificare sursă]

În 2009 în satul Izvoare a avut loc ceremonia de inaugurare a complexului „Bianca”, care include în sine o sală de nuntă, un bar în stil egiptean și o brutărie. Localurile din incinta complexului „Bianca” au fost sfinținte de însăși Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove, IPS Vladimir.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Satul Izvoare este baștina folcloristei Tatiana Gălușcă-Crîșmaru (1913–1993), regizorului de teatru și actorului Andrei Nichifor Băleanu (1935–2000), prozatorului Iulian Nicuța (1942–2002), publicistului și eseistului Nicolae Vieru (1947–1995), și muzician-compozitoarei Irina Rimes (născută Irina Rîmeș).

Referințe[modificare | modificare sursă]