Nicolae Vieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Vieru
Date personale
Născut1947 Modificați la Wikidata
Bezeni, Florești, raionul Florești, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator[*]
publicist
eseist[*]
jurnalist Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
Institutul de Literatură Maxim Gorki[*]  Modificați la Wikidata

Nicolae Vieru (n. 4 noiembrie[1] sau 4 decembrie[2] 1947, Bezeni, Florești - d. 3 martie 1995, Chișinău) a fost un prozator, ziarist, eseist și publicist din Republica Moldova.

Studii[modificare | modificare sursă]

A început studiile la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova în 1965, dar nu le-a terminat. A urmat Cursurile literare superioare la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova⁠(d) între 1977 și 1979.[2][1]

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1968-1971) și revista „Nistru” (1989-1992), editura „Literatura artistică” (1979-1981), studioul „Moldova-film” și Departamentul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1994). A fost director al editurii „Hyperion” în 1995.[2]

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

A publicat pentru prima dată poezie la „Tinerimea Moldovei”, în 1965,[3] iar debutul editorial îl are în 1974, cu culegerea de nuvele Vânt și lumină.[2] A publicat volumele de nuvele Maria (1977), Întoarcerea cailor (1982), Noli me tangere (1991), Târziu și rece (2003), romanele Inele de iarbă (1981), Râul și frunza (1982), Omul din oglindă (1984, 2004), Studioul „Ileana-film” (1988) și altele.[3][4] Sub îngrijirea sa, la editura „Basarabia” sunt tipărite, în 1993, operele Arta refugii și Din calidor de Paul Goma.[4]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

În 1982, a primit, la Moscova, Premiul „Boris Polevoi” pentru romanul Râul și frunza.[4]

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

„Mai toate nuvelele lui Nicolae Vieru sunt dominate de o cuceritoare atmosferă poetică, dar reținem numaidecât și priceperea nuvelistului de a surprinde și de a zugrăvi cu siguranță anumite trăsături ale eroilor, trăsături care îi exprimă mai bine decât ar face-o careva descrieri lungi și obositoare.”

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Scriitorii Moldovei în lectura copiilor și adolescenților. Dicționar biobibliografic. Chișinău: Editura „Prut Internațional”. . p. 425-426. 
  • Dicționarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2006. Chișinău: Editura „Prut Internațional”. . p. 480-481.