Iulia Oniță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iulia Oniță
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Decedată (63 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță Modificați la Wikidata
Arhitectura (Iulia Oniță, 1965)
Parcul Herăstrău, București

Iulia Oniță (n. 1 august 1923, Dorohoi – d. 28 aprilie, 1987 București) a fost o sculptoriță română, profesor unversitar la București.

Studii[modificare | modificare sursă]

După ce a urmat studiile liceale în localitatea Dorohoi (1930) a continuat la Academia de Bele-Arte din Iași (1941) avându-i ca profesori pe Ion Irimescu la sculptură și pe I.L. Cosmovici la desen.[2]

Și-a continuat studiile de sculptură la Academia de Belle-Arte din București (1943) la clasa scuptorului Cornel Medrea.[2]

După terminarea studiilor s-a stabilit în București.

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

În 1952 a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România iar din 1963 a devenit profesoară la Facultatea de Arte Plastice din Universitatea București, unde a predat sculptura.[2]

A decedat la 28 aprilie 1987 în atelierul ei din București, ca urmare a unui accident produs din cauza supraefortului fizic.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

A realizat mai multe compoziții și portrete apelând la o stilizare expresivă, exemple: Monumentul ostașilor români (Oradea, 1959[3]), grupul Tinerețe, Maternitate, Diaconul Coresi (Târgoviște, parcul Muzeului tiparului și cărții vechi românești, 1970[4]), Ecaterina Teodoriu (Târgu-Jiu, 1976[5]), grupul statuar Minerii, (Baraolt, 1979[6])

La Muzeul de Artă din Constanța se găsesc 3 lucrări în bronz: „Joc de copii”, „Bocitoarele” și „Mamă și copil”.[7]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Iulia Oniță (fostă Moraschi) a fost declarată cetățean de onoare a Municipiului Dorohoi.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iulia Oniţǎ, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  2. ^ a b c d Iulia Oniță-un sculptor liric pentru eternitate
  3. ^ Monumentul ostașului român
  4. ^ „Monumente de for public din Târgoviște”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Baraolt
  7. ^ Sculpturi create de Iulia Oniță, la Muzeul de Artă
  8. ^ Primăria Municipiului Dorohoi

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Maria Dumitrescu: Iulia Oniță (monografie), editura Meridiane, 1968

Legături externe[modificare | modificare sursă]