Irma Sèthe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Irma Sèthe
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Stad Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani) Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Sèthe[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Belgia Modificați la Wikidata
Ocupațiemuziciană
violonistă
învățătoare Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiConservatorul Regal din Bruxelles[*]  Modificați la Wikidata

Irma Sèthe (n. , Stad Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia – d. , New York City, New York, SUA) a fost o violonistă, profesoară de vioară și pedagogă belgiană.[1]

Studii[modificare | modificare sursă]

Irma Sèthe a fost introdusă de la o vârstă fragedă în studiul muzicii de către mama ei, iar în 1885 și-a continuat pregătirea la vioară cu violonistul german August Wilhelmj⁠(d). În 1890 a fost admisă la Conservatorul Regal din Bruxelles⁠(d). În acest timp, a dat lecții de vioară multor studenți și a avut o relație cu Eugène Ysaÿe, colegul ei.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

În 1898, Irma s-a mutat la Berlin împreună cu soțul ei, filozoful rus Samuel Saenger, și a cântat în Orchestra Filarmonicii din Berlin. Ei au avut două fiice: Elisabeta și Magdalena. În 1909, Irma Sèthe a fost membră a Berliner Kammerspiel-Trio.

Irma Sèthe a încetat să mai cânte în public la începutul Primului Război Mondial. După moartea soțului ei, în 1944, a căzut treptat în depresie și a evoluat către nebunie. Trăind cu fiica ei cea mai mare, Elisabeth, la New York, a murit la vârsta de 82 de ani, în 1958, lăsând printre bunurile ei vioara de dimensiuni reduse (1/2), pe care a folosise în copilărie și care a intrat în colecția Bibliotecii Regale a Belgiei în iunie 2022.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bibliothèque royale de Belgique, section de la Musique, Mus. Ms. 4998/7
  2. ^ «Irma Sethe: violoniste prodige, proche d’Eugène Ysaÿe», Un jour dans l'Histoire, RTBF, 7 settembre 2022
  3. ^ Alain Lallemand (), „Comment Georgia, dix ans, a réveillé le petit violon d'Irma Sèthe”, lesoir.be, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Volker Timmermann, Saenger-Sethe, Irma, Sophie Drinker Institut für muzikwissenschaftliche Frauen-und Geschlechterforschung, 2016.
  • Silke Wenzel, Irma Saenger-Sethe, Musik und Gender im Internet, 2017.
  • Marie Cornaz, À la redécouverte d'Eugène Ysaÿe, Turnhout, Brepols, 2019 (pp. 60-92, 286, 310).

Legături externe[modificare | modificare sursă]