Sari la conținut

Irina Odăgescu-Țuțuianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Irina Odăgescu-Țuțuianu
Date personale
Născută (88 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitoare
profesoară de muzică[*]
profesoară universitară[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata

Irina Odăgescu-Țuțuianu (n. , București, România) este o compozitoare română, profesoară la Universitatea Națională de Muzică București.

În perioada 1957-1963 a studiat la Conservatorul din București,[4] cu Ioan Chirescu – teorie-solfegfii, cu Paul Constantinescu și Alexandru Pașcanu – armonie, cu Zeno Vancea – istoria muzicii, cu Myriam Marbé – contrapunct, cu Tudor Ciortea – forme muzicale, cu Alfred Mendelsohn și Tiberiu Olah – compoziție, cu Anatol Vieru – orchestrație, cu Vinicius Grefiens – citire de partituri, cu Emilia Comișel – folclor.

În 1972 și 1976, a urmat cursuri de specialitate la Internationale Ferienkurse für Neue Musik din Darmstadt.[5][4]

A fost redactor muzical la Editura Muzicală din București între 1964-1965, profesoară de pian la Școala de artă nr. 5 București, între 1965-1967, asistentă la catedra de citire de partituri la Conservatorul din București din anul 1967. A publicat studii și articole în: Muzica, Steaua roșie (Tg. Mureș). A susținut conferințe și comunicări științifice.[6]

În cariera sa, Irina Odăgescu-Țuțuianu a abordat genuri muzicale diferite, în afară de operă, practicând un modernism de factură moderată. Cel mai mult s-a dedicat muzicii corale, prin care a continuat tradiția corală clasică românească și a inovat prin introducerea intonației folclorice.[7] Genul predilect de exprimare muzicală a fost poemul, fiind cunoscută pentru poemele sale corale.[8]

Creația sa, care a îmbinat într-un mod echilibrat tradiția cu modernitatea, a fost distinsă cu premii naționale și internaționale de compoziție (Columbia, Italia, Austria).

Muzică vocal-simfonică

Tinerețe – 1963

Muzică simfonică

Noapte de august – 1964

Passacaglia pentru orchestră – 1966

Unio, poem simfonic – 1968

Muzică de cameră

Variațiuni pentru pian pe o temă populară din Bihor – 1961

Cvartet de coarde – 1963

Rondo-toccata pentru pian – 1964

Patru piese pentru pian dedicate copiilor – 1966

Sonată pentru vioară și pian – 1967

Scherzo-toccata pentru pian – 1968

Improvizații pentru orgă și violoncel – 1969

Muzică corală

În noi străluce tinerețea – 1962

De două decenii – 1964

Cântec eroilor căzuți – 1965

Oglindire – 1968

Muzică vocală

Cântând partidului slavă – 1960

Slăvită, fii,  Republică Socialistă România! – 1967

  1. ^ Irina Odăgescu-Țuțuianu, Musicalics 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ https://www.presencecompositrices.com/compositrice/odagescu-irina  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b „Irina Odăgescu-Țuțuianu” (în engleză). Discogs. Accesat în . 
  5. ^ „23-27 mai - săptămâna compozitoarelor Irina Odăgescu-Țuțuianu și Liana Alexandra la "Sunete contemporane". Radio România Muzical. Accesat în . 
  6. ^ Cosma, Viorel (). Muzicieni români: compozitori şi muzicologi: lexicon. București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. p. 337. 
  7. ^ Radu-Ţaga Consuela. „Portret componistic Irina Odăgescu-Țuțuianu”. Studiul artelor și culturologie: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (34), 2019. Accesat în . 
  8. ^ „Irina Odăgescu Ţuţuianu - 80”. Radio România Muzical. Accesat în . 
  • Cosma, Viorel. Muzicieni români: compozitori și muzicologi: lexicon. București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1970
  • Georgeta Ștefănescu-Barnea: Spre ethosul românesc prin creațiile pentru pian de ieri și de azi, pag. 80, Editura Fundației România de Mâine, 2007, ISBN 978-973-725-578-5

Legături externe

[modificare | modificare sursă]