Iosif Paschill

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iosif Paschill
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)orgă[*]  Modificați la Wikidata

Iosif Paschill (în germană: Josef Paschill, n. 17 septembrie 1877, București - d. 29 martie 1966, București) a fost compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog român, de naționalitate germană, unul din fondatorii muzicii de orgă în România.

Între anii 1901-1902, Paschill s-a perfecționat cu Gabriel Fauré la Paris.

A devenit bine cunoscut în România dinainte de Primul Război Mondial ca dirijor de cor și ca organist. Între altele, a cântat ani îndelungați la orga Catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din capitala României (până în anul 1924), dar și în alte lăcașuri de cult, precum sinagoga Templul Coral din București.

În tinerețe, Paschill a unificat societățile corale austriacă și germană din București într-o unică asociație „Deutscher Gesangverein Eintracht - Societatea corală germană Concordia”. De asemenea a condus societatea corală „Deutsche Liedertafel”.

Paschill era și un vestit profesor de pian și armonie. Între elevii săi s-au numărat Ionel Fernic și Dinu Lipatti, fiind cel dintâi profesor în copilăria acestuia.

La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Josef Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții: 1. Le Printemps (Primăvara), 2. Chanson pour Grand Mère (Cântec pentru mama-mare), 3. Dorelina, 4. Triste séparation (Trista despărțire), 5. Marșul ștrengarilor, 6. Regrete, 7. Dulce amintire, 8. À ma bonne Surcea (Bonei mele, Surcea), se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române.[1]

El s-a mai distins și în compoziție ca autor al unor romanțe care au rămas în patrimoniul de aur al muzicii ușoare românești, ca de exemplu „Sub vișinul înflorit” (text: Carol Scrob), În rariștea de lângă vii, Ce vrei? (cuvinte de I.Dorianu), Ochii tăi frumoși și limpezi.

Iosif Paschill a compus piese muzicale pentru orgă, muzică corală, pentru fanfară, opera Mărioara pe un libret de regina Elisabeta (Carmen Sylva), o cantată de Crăciun, o fantezie rapsodică, „Ave Maria”, un pot-pourri de muzică populară românească „Floarea României”, muzică liturgică catolică.

A compus chiar și muzică sinagogală, ca de exemplu lucrarea „Maggen Avot” (1919), pe care a dedicat-o cantorului evreu Arnold Wecker, în amintirea colaborării dintre cei doi la Templul Coral din București.

Iosif Paschill a armonizat și pregătit pentru tipar melodiile compuse de Vasilescu Vespasian (1889-1969).[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Din compozițiile micului Dinu pentru pian solo - Dinu Lipatti
  2. ^ Viorel Cosma, Muzicieni din România-Lexicon, București, 1989

Legături exterioare[modificare | modificare sursă]

,Catherine Imbert - Dinu Lipatti raconté par son frère Valentin Lipatti Lettre du Musicien, , numéro hors série Piano No.9.1995-1996 p. 105