Ion Solcanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ion I. Solcanu)
Salt la: Navigare, căutare
Ion Solcanu
Date personale
Născut (74 de ani)
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric Modificați la Wikidata

Ion Solcanu (n. 19 octombrie 1943, satul Bogdănești, județul Suceava) este un istoric român, specialist în arta medievală și un fost senator PSD de județul Iași în toate legislaturile în perioada 1990 - 2008.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ion Solcanu s-a născut la data de 19 octombrie 1943 în satul Bogdănești (județul Suceava), într-o familie de credincioși ortodocși. Tatăl său, Ilie, a fost pădurar silvic, iar mama sa, Maria, agricultoare.

A învățat la școala primară și generală din comuna Bogdănești, la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni și, în perioada 1962-1967, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. În anul 1982 a obținut titlul științific de doctor în istorie la Universitatea „Babeș Bolyai“ din Cluj-Napoca, în urma susținerii tezei „Elemente laice locale în pictura religioasă din Moldova, secolele XV-XVI“, elaborată sub conducerea acad. prof. dr. Virgil Vătășianu.

După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol“ din Iași (1967-1976), apoi în calitate de cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza“ ca asistent, lector și conferențiar din 1976 până în prezent. A predat cursurile universitare de „Istoria artei românești și universale“ și „Etnografie românească“.

A efectuat o serie de cursuri postunivbersitare de specializare în domeniul istoriei artei: la Universitatea București, cu profesorii I. D. Ștefănescu și Corina Niculescu; la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, cu acad.prof.dr. Virgil Vătășianu; în Grecia (1976) și în Germania - Freiburg i.Br. (1981).

Pe lângă activitatea politică și didactică, Ion Solcanu a fost membru al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1993-1997, 2000-2004); președinte al Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice - Moldova (2001-2004); vicepreședinte al Fundației Culturale "Secolul XXI" (din 1992); președinte al Asociației „Pro Ruralis”; membru fondator al Fundației „Jus Civica”; membru fondator și președinte al Fundației Române pentru Social - Democrație și Integrare Europeană – Iași (din 2002); prim-vicepreședinte al Asociației Culturale "România în lume" (din 2002).

Printre pasiunile sale, Ion Solcanu menționează lectura lucrărilor de specialitate (istoria artei) și a lucrărilor social-politice, studierea monumentelor de artă, pescuitul.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Ion Solcanu a luat parte efectiv la evenimentele revoluționare din decembrie 1989 la Iași, fiind ales președinte al Comitetului Revoluționar al tineretului din Iași și desemnat de Institutele de Învățămînt superior din Iași ca membru al Comitetului Provizoriu de Conducere al Județului Iași pentru probleme de învățămînt și culte. La 19 ianuarie 1990 a fost ales secretar al Comitetului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale din județul Iași.

În urma alegerilor parlamentare desfășurate la 20 mai 1990 a fost ales senator de Iași pe listele FSN, fiind reales ca senator în toate legislaturile post-revoluționare. În cadrul Senatului României, a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei de Politică și pentru Drepturile Omului și Cetățeanului (1990-1992); președinte al Comisiei de Învățământ și Cercetare (octombrie 1992 - martie 1994); vicepreședinte al Senatului (martie 1994 - noiembrie 1996); secretar al Comisiei de Cultură și Mijloace de Informare în Masă (1996 – 2000); președinte al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (ianuarie 1993 - noiembrie 1996; februarie 2001 - decembrie 2004 și din 23 februarie 2005).

Din inițiativa sa, pe 14 aprilie 1992, Organizația județeană Iași a aprobat desprinderea de FSN și s-a constituit ca primă filială din România a Frontului Democrat al Salvării Naționale. A fost ales președinte al Organizației Județene Iași a FDSN, ulterior PDSR și acum PSD. Ion Solcanu a fost vicepreședinte al Partidului Social Democrat. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1990-1992, Ion Solcanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Italia și Thailanda. În legislatura 1996-2000, Ion Solcanu a fost membru în delegațiile Parlamentului României în Comisia Interparlamentară București-Chișinău și în Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare. Tot în legislatura 1996-2000, Ion Solcanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO și cu Republica Arabă Siriană. În legislatura 2000-2004, Ion Solcanu a fost membru în grupurile parlamentare cu Republica Arabă Siriană, Republica Populară Chineză și Japonia.

În iulie 2008 a demisionat din PSD[1][2].

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Profesorul Solcanu este autor a peste 50 de studii și articole de specialitate publicate în reviste din țară și străinătate, tratând subiecte de istoria artei medievale românești și interferențe culturale în sud-estul Europei.

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Solca, monografie istorică și artistică (Iași, 1977) - prim autor
  • Petru Rareș (Ed. Academiei, București, 1977) - coautor
  • Profesorul dr. Ilie Grămadă la 70 de ani (Iași, 1984) - coordonator, prefață și coautor
  • Voroneț (Iași, 1986) - prim autor
  • Artă și societate românească în sec. XIV – XVIII (Ed. Enciclopedică, București, 2002)
  • O istorie a artei… parlamentare. Declarații politice, intervenții și interpelări, 1990-2003 (Tipo Moldova, Iași, 2003)
  • Romanian art and society (14-18thcentury) (Ed. Enciclopedică, București, 2004)
  • Artă și civilizație în timpul lui Ștefan cel Mare (Ed. Coresi, București, 2004) - coautor

Distincții[modificare | modificare sursă]

Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).[3][4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion Solcanu a demisionat din PSD, 19 iul 2008, mediafax.ro, accesat la 23 iulie 2011
  2. ^ Nichita: "Solcanu oricum ar fi fost exclus din PSD", 19 Iulie 2008, evz.ro, accesat la 23 iulie 2011
  3. ^ Vivat Academia, vivat impostores!, 5 mai 2010, Academia Cațavencu
  4. ^ Ce bani primesc academicienii care l-au curtat pe Băsescu, 14 martie 2010, Adevărul, accesat la 17 iulie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]