Iodoform

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iodoform
Iodoform.svg
Iodoform-GED-3D-balls.png
Triiodomethane (iodoform).jpg
Nume IUPACTriiodmetan
Identificare
Număr CAS75-47-8
ChEMBLCHEMBL1451116
PubChem CID6374
Informații generale
Formulă chimicăCHI3
Aspectcristale galbene
Masă molară393,73 g/mol
Proprietăți
Densitate4,008 g/cm3
Punct de topire119 °C
Punct de fierbere218 °C
Solubilitate în apă
100 mg/L
Pericol
X : NocivN : Periculos pentru mediu
Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR20/21/22, R36/37/38
Fraze SS22, S26, S36/37/39
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodoformul (din greaca ioeides = violet, iod + latina formica = furnică) sau triiodmetanul este un compus organic halogenat cu iod, cu formula CHI3, mult utilizat în trecut ca antiseptic local sub formă de pastă în tratamentul rănilor și abceselor și ca tifon steril impregnat cu pastă pentru tamponarea cavităților după chirurgia orală și otorinolaringologică. Este o pulbere cristalină, de culoare galbenă, cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubil în apă, solubil în alcool, cloroform, eter, glicerină, benzen și acetonă. Se obține sintetic din iodură de sodiu (NaI), acetonă și soluție de hipoclorit alcalin. A fost descoperit în 1822 de Georges Serullas. Iodoformul se folosește astăzi în stomatologie (sub formă de meșe sau paste iodoformate) și în medicina veterinară (pur sau amestecat cu alte substanțe) în aplicații externe în tratamentul plăgilor, ulcerelor, fistulelor și javartului cartilaginos la cabaline, bovine, ovine, caprine, suine, canide și păsări. Datorită reacțiilor adverse (encefalopatii, erupții cutanate eritematoase) în prezent este înlocuit cu antiseptice mai eficiente și mai puțin toxice.[1][2][3][4][5][6][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Valeriu Rusu. Dicționar medical. Editura Medicală. 2010
  2. ^ Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa, Lăcrămioara Ochiuz. Dicționar farmaceutic. Ediția a III-a. Prefață de Prof. Univ. Dr. Medic Valeriu Rusu, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România. Iași: Editura Polirom, 2014
  3. ^ Grigore Bălănescu. Dicționar de chimie. Editura Tehnică, București, 1964
  4. ^ Martindale: The Complete Drug Reference. Edited by Sean C Sweetman. 36th Edition. Pharmaceutical Press, 2009
  5. ^ Iodoform. Encyclopædia Britannica
  6. ^ Cottle, Wyndham. "Iodoform as a Local Application." British medical journal 1.893 (1878): 190.
  7. ^ Iodoform ≥99 %, extra pure. Fișa cu date de securitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH), modificat prin 2015/830/EU. Carl Roth GmbH. 19.02.2016

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Lim, P. V. M., R. G. M. Hughes, and J. Oates. "Hypersensitive allergic reactions to bismuth-iodoform-paraffin paste following ear surgery." The Journal of Laryngology & Otology 112.04 (1998): 335-337.
  • Roest, M. A. B., S. Shaw, and D. I. Orton. "Allergic contact otitis externa due to iodoform in BIPP cavity dressings." Contact dermatitis 46.6 (2002): 360-360.
  • Roy, P. M., et al. "Dangers of bismuth iodoform paraffin paste." The Lancet 344.8938 (1994): 1708.
  • Farrell, RoyW R. "Dangers of bismuth iodoform paraffin paste." The Lancet 344.8937 (1994): 1637-1638.
  • Youngman, Lisa, and Susie Harris. "BIPP madness; an iatrogenic cause of acute confusion." Age and ageing 33.4 (2004): 406-407.
  • Wilson, A. P. R. "The dangers of BIPP." The Lancet 344.8933 (1994): 1313-1314.