Sari la conținut

Ioan Vlădescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Vlădescu
Date personale
Născut5 iulie 1870
Comani, România Modificați la Wikidata
Decedat1949, 79 ani
PărințiDumitru și Catinca Vlădescu
Căsătorit cuMagdalena Marin (24 septembrie 1895)
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 1 Infanterie
În funcție
1918 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1889 - 1891)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1891-1892)
Școala Superioară de Război(1894 - 1896)
Activitate
GradulSublocotenent (1891)
Locotenent (1894)
Căpitan (1899)
Maior (1909)
Locotenent-colonel (1913)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1921)[1]
A comandat1918 - comandant al Diviziei 1 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Medalia „Avântul Țării” ()  Modificați la Wikidata

Ioan Vlădescu (n. 5 iulie 1870, Comani - d. 1949)[2]:p. 343 a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie de infanterie în campania anului 1918.[3]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Vlădescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer în statul major al al Regimentului 3 Artilerie și șef de stat major al Diviziei 1 Infanterie.[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: șef de stat major al Corpului I Armată și comandant al Diviziei 1 Infanterie.[3][2]:p. 343

După război a îndeplinit o serie de funcții în eșaloanele superioare ale armatei, cum ar fi comandant al Corpului de Jandarmi (1927) și comandant al Diviziei 9 Infanterie. A fost trecut în rezervă în 1930.[2]:p. 343

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b c Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București, 2012
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929.
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934.
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989.
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979.