Ioan Toma Stănculescu
![]() | Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
Ioan Toma Stănculescu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() București, România ![]() |
Decedat | (82 de ani) ![]() București, România ![]() |
Părinți | Ioan Stănculescu ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | inginer cadru didactic universitar[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Alma Mater | Colegiul Național „Spiru Haret” din București Universitatea Politehnica din București ![]() |
Organizații | Academia de Științe Tehnice din România ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Ioan Toma Stănculescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un inginer constructor român, profesor universitar, specialist în geotehnică și fundații.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ioan Toma Stănculescu s-a născut în București la 20 mai 1919. Era fiul generalului Ioan Stănculescu și al Elsei Bolton, fiica unui marinar irlandez care se stabilise la Constanța.[1] După studiile liceale (Liceul „Spiru Haret” din București) a urmat cursurile Politehnicii din București la secția Construcții, pe care a absolvit-o în 1942, ca șef de promoție.
După absolvire, s-a angajat la Administrația Porturilor și Căilor de Comunicare pe Apă, care-i acordase o bursă de studii, unde a lucrat până în 1947. În continuare, în anii 1947-1959, a activat la Societatea Reconstrucția, ca șef de serviciu; la Direcția generală a Canalului Dunăre – Marea Neagră, ca inginer proiectant principal; la Direcția generală a Metroului București, ca șef al Sectorului geotehnic și la Ministerul Cailor Ferate, în funcția de consilier tehnic de specialitate pentru problemele de geotehnică și fundații.[2]
În 1959 a trecut cu funcția de bază în învățământul superior.
Activitate în învățământ[modificare | modificare sursă]
în 1942 a intrat în învățământul superior, la început ca preparator, fără remunerație, la îndrumarea proiectelor de poduri de lemn și poduri din beton armat, sub conducerea profesorului Mihail Hangan.[3]
Deși lucra la catedra de beton armat, Ioan Stănculescu a fost atras de problemele de fundații, inspirat de raportul expertului austriac Karl von Terzaghl pentru fundarea Palatului CFR. Dedicându-se, în continuare, acestei discipline, puțin cunoscute în România la acea vreme, el a dezvoltat-o în continuare, fiind considerat, în prezent, întemeietorul școlii românești de geotehnică și fundații.[3]
În anul 1946 a fost numit asistent, în anul 1949 șef de lucrări, în anul 1950 conferențiar la Institutul de Construcții București, iar în anul 1966 a ajuns profesor și șef al Catedrei de geotehnică și fundații la același institut. În perioada 1968-1972 a îndeplinit funcția de prorector al Institutului de de Construcții.[3][2]
Lucrări executate[modificare | modificare sursă]
Pe lângă activitatea sa didactică, Ioan Toma Stănculescu a proiectat numeroase lucrări de fundații și geotehnică, în care aplicat adeseori metode inovatoare, dintre care se amintesc:
- Amenajarea falezei din Constanța utilând tehnologia de consolidare a pământurilor prin ardere,
- Consolidarea castelelor de apă din Fetești și Brăila prin metoda de redresare a construcțiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire,
- Amenajarea versaților Văii Cetății din Suceava și a Copoului din Iași prin combaterea proceselor de instabilitate a versanților,.
- soluționa probleme geotehnice pe porțiunea Cernavoda-Medgidia a a canalului Dunăre - Marea Neagră, organizând încercări pentru stabilirea capacității portante a piloților și probe de drenare a sedimentelor din Valea Carasu.
- Consolidarea sanatoriului balnear Ocna Sibiului fundat pe un masiv de sare;
- consolidare a nisipurilor prin silicatizare la asigurarea pilelor barajului Ogrezeni pe Argeș
- Consolidarea unor clădiri din județul Vâlcea, ale căror fundații și ziduri erau supuse unui proces de fisurare cu caracter ciclic
- Consolidarea unui cuptor de cocs la Combinatul Siderurgic Hunedoara, unde uscarea și contracția terenului fuseseră provocate de procesul tehnologic.
- căptușirea pereților canalului de aducțiune Piatra Neamț – Roznov prin aplicarea pământului stabilizat cu ciment.[3][2]
Publicații[modificare | modificare sursă]
A publicat mai multe lucrări, printre care:
- Mecanica terenului, 1948
- Încercarea pământurilor pentru fundații, Ed. Tehnică, 1950;
- Curs de Fundații. Sisteme de Fundații, Ed. Institutului de Căi Ferate, 1955
- Curs de Fundații. Procedee de Fundare, Ed. Institutului de Căi Ferate, 1955;
- Curs de Geotehnică și Fundații – partea I Geotehnică, Ed. Didactică și Pedagogică, 1960.
De asemenea, a colaborat la întocmirea Manualului pentru calculul construcțiilor, Ed. Tehnică, 1959[2]
A trimis lucrări științifice la Conferințele Internaționale de Mecanica Pământurilor de la Londra, Paris, Mexico șț Tokio. De asemenea, a prezentat comunicări științifice la Universitatea de Stat de Construcții Civile din Moscova, Universitatea din Łódź, Universitatea Tehnică din Dresda, Universitatea din Auckland (Noua Zeelanda).[2]
Distincții[modificare | modificare sursă]
Pentru activitatea inginerească, didactică și științifică în domeniul disciplinei geotehnicii și fundațiilor, profesorului Ioan Stănculescu i s-a acordat, de către Universitatea Tehnica de Construcții București și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, titlul științific de Doctor honoris causa (1998). A fost ales membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România. De asemenea, statul i-a acordat Premiul de Stat pe anul 1963 și a fost decorat cu ordine și medalii.[2]
Familia[modificare | modificare sursă]
Ioan Toma Stănculescu a fost căsătorit cu Georgeta Romașcanu (1919-2003). Au avut un fiu, Ion Stănculescu, care a murit în 1986, înainte de decesul părinților săi.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „IOAN TOMA ALEXANDRU STANCULESCU”, Ancestry.com, accesat în
- ^ a b c d e f https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2018/11/01/personalitati-romanesti-in-constructii-ioan-stanculescu-1919-2002/ Personalități românești în construcții – Ioan STANCULESCU (1919 – 2002) Revista Construcțiilor 01/11/2018
- ^ a b c d Profesorului Ioan Toma Stanculescu - In memoriam. - Antreprenorul nr.2/2002
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- ro Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, 2011.
- Nașteri în 1919
- Nașteri pe 20 mai
- Decese în 2002
- Decese pe 22 ianuarie
- Absolvenți ai Colegiului Național „Spiru Haret”
- Absolvenți ai Universității Politehnica din București
- Ingineri constructori români
- Profesori ai Universității Tehnice de Construcții din București
- Bucureșteni
- Membri ai Academiei de Științe Tehnice din România