Invalid de război
_mit_Unterar.jpg)
Invalidul de război (cunoscut și ca Mare mutilat de război)[necesită citare] este un veteran de război care a suferit o invaliditate permanentă prin rănire sau accidentare în timpul sau din cauza războiului. Această invaliditate este atestată printr-un act medical legal.[1]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Invalizii de război există, fără îndoială, de când există războaiele, dar numărul lor a crescut mult începând din timpul Primului Război Mondial.[2] Odată cu dezvoltarea bombelor cu dispersie și a munițiilor antipersonal, populațiile civile, adesea copiii, au suferit tot mai mult aceste consecințe ale războiului.[3]
Tradiția protejării invalizilor de război de către stat datează de cel puțin câteva secole: de exemplu, regele francez Ludovic al XIV-lea a hotărât printr-o ordonanță din 1670, completată printr-un edict din aprilie 1674, să construiască un adăpost pentru soldații invalizi.[4] Regele scria în ordonanță că „era foarte rezonabil ca cei care și-au pus de bunăvoie viața în pericol și și-au vărsat sângele pentru apărarea și susținerea Monarhiei noastre... să se bucure de odihna pe care au asigurat-o celorlalți supuși ai noștri și să își petreacă restul zilelor în liniște”.[4] Îndată ce lucrările de construcție ale Hôtel des Invalides au fost încheiate, primii invalizi, supraviețuitori ai Războiului de Treizeci de Ani, s-au mutat aici în octombrie 1674.[4] Aproape 6.000 de invalizi de război au fost internați în Hôtel des Invalides între 1676 și 1690, iar administrația hotelului a angajat medici și chirurgi pentru tratarea infirmităților și pentru restabilirea într-o cât mai mare măsură a sănătății persoanelor internate.[4]
Ulterior au fost organizate centre similare și în alte țări. Regele Frederic al II-lea al Prusiei a înființat în 1748 un adăpost pentru militarii invalizi la Berlin, denumit Invalidenhaus Berlin, pe Scharnhorststrasse, în cartierul Berlin-Mitte construit pentru „vechii tovarăși”, soldații cu dizabilități, în 1748.[5] În 1938 Wehrmacht-ul a fost construit un nou așezământ pentru militarii cu dizabilități în localitatea Frohnau de la periferia extremă nordică a Berlinului, iar invalizii de război au fost mutați acolo.[5] O instituție americană similară este Walter Reed Army Medical Center, fondat în 1909, pentru recuperarea fizică a personalului militar rănit și invalid.[6]
În prezent, invalizii de război beneficiază de obicei de protecția statului în a cărui armată au servit, precum și de beneficii medicale (tratamente și proteze gratuite), beneficii materiale (reduceri la călătoriile cu mijloacele de transport în comun) și pensii.[1][2] Unele institute oferă cursuri de recalificare profesională pentru ca militarii invalizi să poată exercita o meserie care să le aducă venituri suplimentare.[2]
Obiective memoriale dedicate invalizilor de război[modificare | modificare sursă]
Personalități din România care au fost invalizi de război[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, Monitorul Oficial, nr. 783, Partea I, 28 octombrie 2002, art. 3 (text actualizat la 5 actombrie 2019)
- ^ a b c „Invalides de guerre et centres de rééducation”, L'Histoire par l'image, accesat în
- ^ David A. Gerber, Disabled Veterans in History, 2012, p. 15.
- ^ a b c d Historique de l'hôtel des invalides, Institution Nationale des Invalides, , accesat în
- ^ a b „Geschichte”, Invalidensiedlung Frohnau, , arhivat din original la , accesat în
- ^ Nava Blum și Elizabeth Fee (decembrie 2008), „Critical Shortcomings at Walter Reed Army Medical Center Create Doubt”, PubMed Central (PMC), accesat în
