Instrumente financiare derivate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea altui activ[1] (numit activ de bază sau activ suport). Ele sunt utilizate atât în scopuri speculative, cât și drept mijloc de acoperire a unor riscuri nedorite. Cele mai obișnuite instrumente financiare derivate sunt opțiuni, futures, forward swap, precum și diferite variații ale acestora. Instrumentele financiare derivate pot fi tranzacționate pe piețe specializate organizate (burse) sau pe piețe extrabursiere (over-the-counter, „piață la ghișeu”).

Noțiuni de bază[modificare | modificare sursă]

Asociația Internațională pentru Swapuri și Derivative (en) definește instrumentele financiare derivate drept contracte de transfer al unui risc, a căror valoare depinde de valoarea unui activ de bază. Potrivit Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate, un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplinește simultan următoarele condiții:

  1. valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;
  2. nu necesită o investiție netă inițială sau presupune o investiție inițială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieței;
  3. este decontat la o dată ulterioară.[2]

Activul de bază poate fi o marfă, o acțiune, o obligațiune, o rată a dobânzii, un indice bursier, o deviză sau oricare alt instrument tranzacționabil.

Prețul[modificare | modificare sursă]

Instrumentele financiare derivate fluctuează în tandem cu activul de bază.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Normă privind instrumentele financiare derivate, nr. 10 din 1 iulie 2002, Monitorul Oficial, Partea I 610 16 august 2002, Intrare în vigoare la 16 august 2002
  2. ^ Standardul Internațional de Contabilitate nr. 39 (IAS 39) - Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare