Imre Szacsvay (avocat)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Imre Szacsvay (om politic))
Imre Szacsvay
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Chișirid, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (30 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Pesta, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Kerepesi Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea (spânzurare) Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
attorney at law[*][[attorney at law (professional title for lawyers in some jurisdictions)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materKassai Királyi Akadémia[*][[Kassai Királyi Akadémia (former university in Košice)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicRadicál Párt[*][[Radicál Párt (Hungarian political party (1849))|​]][2]  Modificați la Wikidata

Imre Szacsvay (n. , Chișirid, Imperiul Austriac – d. , Pesta, Regatul Ungariei) a fost un avocat și om politic maghiar, care a luat parte la Revoluția Maghiară din 1848 și, după înăbușirea acesteia, a fost condamnat la moarte și executat de autoritățile austriece.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1818 în satul Chișirid[3] din comuna Nojorid (pe atunci în comitatul Bihor al Imperiului Austriac, azi în județul Bihor al României) și a fost botezat în biserica romano-catolică din satul Șauaieu.[4][5] Tatăl său era șeful ocolului silvic al Episcopiei Catolice de Oradea.[4][5] Imre Szacsvay a absolvit cursurile Liceului Romano-Catolic din Oradea, după care a urmat studii juridice la Academia Regală de Drept de la Kassa, devenind avocat în urma unui examen susținut la Bratislava.[3][4][5] Începând din 1834 s-a alăturat deputatului Ödön Beöthy (1796–1854), șeful opoziției reformist liberale din comitatul Bihor, și a lucrat un timp ca funcționar al Adunării Naționale.[3][4][5] În anul 1840 s-a întors la Oradea, unde a deschis apoi un cabinet de avocat și a îndeplinit mai multe funcții publice.[3][6]

În primăvara anului 1848 Imre Szacsvay a participat ca reprezentant al liberalilor la evenimentele de început ale Revoluției Maghiare.[3][4][5] A avut un rol activ în promovarea ideilor revoluționare în orașul Oradea și a contribuit la mobilizarea cetățenilor orădeni în dimineața zilei de 13 martie 1848.[3] Szacsvay a fost un susținător al lui Lajos Kossuth,[4] care l-a numit la 10 mai 1848 în funcția de procuror al comitatului Oradea. A fost ales deputat de Oradea (Várad-Újváros și Várad-Olaszi)[7] în Adunarea Națională a Ungariei la 24 iunie 1848,[3] iar, după mutarea sediului parlamentului la Debrețin, a devenit la 13 ianuarie 1849 secretar-notar al Camerei Reprezentanților.[3][4][5][6]

În cursul anului 1849 a început să se radicalizeze și a devenit la 5 aprilie 1849 membru fondator și apoi unul dintre principalii politicieni ai Partidului Radical, al cărui program a inclus independența Ungariei.[3] La 13 aprilie 1849, în calitate de reprezentant al revoluționarilor maghiari din comitatul Bihor, a susținut moțiunea lui Kossuth de detronare a Casei de Habsburg și a participat activ la redactarea Declarației de Independență a Ungariei, fiind unul dintre semnatarii ei.[3][4][5][6] Radicalismul lui Szacsvay s-a manifestat printr-o serie de propuneri legislative precum secularizarea averilor bisericești și distribuirea lor către populație.[8]

După înfrângerea Revoluției Maghiare din 1848 și semnarea Păcii de la Șiria, a plecat la Oradea și s-a ascuns în satul bihorean Arpășel, dar a fost capturat de comisarul imperial Péter Jósa și transportat în stare de arest la Pesta. Autoritățile imperiale l-au acuzat de insurgență și trădare prin redactarea și semnarea Declarației de Independență; Szacsvay a respins aceste acuzații, considerând că și-a făcut doar datoria față de națiunea sa. A fost condamnat la moarte și apoi, la 24 octombrie 1849, a fost executat prin spânzurare la Pesta.[3][6] Motivul condamnării lui la moarte a fost sintetizat ulterior astfel: „Doar o trăsătură de pană i-a fost vina” (în maghiară Egy tollvonás volt bűne).[5]

Imre Szacsvay a fost înmormântat în cimitirul Kerepesi din Budapesta într-un mormânt care a rămas nemarcat timp de 21 de ani. La 1 noiembrie 1870 pe mormântul său și al altor opt patrioți maghiari a fost ridicat un monument comemorativ.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Monumentul lui Imre Szacsvay din Oradea

Un monument din bronz al revoluționarului pașoptist Imre Szacsvay a fost realizat de sculptorul Ede Margó[4][5] și dezvelit la 15 martie 1907 în Parcul Milenar (azi Parcul Libertății) din Oradea.[6] Statuia a devenit un loc de pelerinaj al patrioților maghiari cu ocazia zilelor festive, mai ales în ziua de 15 martie, când se sărbătorește Ziua Maghiarilor de pretutindeni.[4] Monumentul a fost demontat de autoritățile române în iunie 1937 și depozitat într-o magazie, dar a fost reinstalat pe vechiul amplasament de autoritățile maghiare la 5 mai 1942, după anexarea nord-vestului Transilvaniei la Ungaria prin Dictatul de la Viena din 1940.[6] Autoritățile comuniste române au mutat statuia din locul ei, dar nici nu au efectuat lucrări de restaurare, iar astfel monumentul lui Szacsvay a început să se degradeze.[6] El a fost înscris în lista monumentelor istorice ale României[4] în anul 1997, după răsturnarea regimului comunist, și trecut în patrimoniul municipiului Oradea.[5] Primele lucrări de reabilitare a monumentului au fost realizate în anii 2015-2016, la inițiativa și prin eforturile organizației UDMR Bihor,[5][4] și au vizat atât statuia, cât și soclul din piatră și spațiul adiacent.[6] Monumentul a fost dezvelit din nou la 15 martie 2016.[6]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Népkívánatok (Oradea, 1848)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Szacsvay Imre, accesat în  
  2. ^ Béla Pálmány[*] (), Az 1848-1849. évi első népképviseleti országgyűlés történeti almanachja, p. 1275, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k Ákos Szendrei, „Nagyvárad országgyűlési képviselete a dualizmus korában (1867–1918)”, în Új Nézőpont, A Hajdú-Bihar Megyei és Debreceni Honismereti Egyesület online folyóirata, anul I, nr. 2, Debrețin, 2014, p. 12.
  4. ^ a b c d e f g h i j k l Andrei Șandor (), „Preluată de la Primărie, statuia lui Szacsvay din Parcul Libertății va fi reabilitată cu implicarea UDMR”, BihorStiri.ro, accesat în  
  5. ^ a b c d e f g h i j k Claudia Bonchiș (), „Încep lucrările de renovare la statuia pașoptistului Szacsvay Imre, dinparcul Libertății”, Adevărul, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i Cristian Culiciu (), „Oradea ieri, Oradea azi: Cine a fost Szacsvay Imre”, Ebihoreanul.ro, accesat în  
  7. ^ Ákos Szendrei, „Nagyvárad országgyűlési képviselete a dualizmus korában (1867–1918)”, în Új Nézőpont, A Hajdú-Bihar Megyei és Debreceni Honismereti Egyesület online folyóirata, anul I, nr. 2, Debrețin, 2014, p. 11.
  8. ^ Anuarul Institutului de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca: Series historica, vol. 42-43, Editura Academiei Române, 2003, p. 263.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nagy Márton: Régi nevek – régi regék (Oradea, 1927);
  • Varga János: Sz. I. (Élet és Tud. 1959. 1. sz.).

Legături externe[modificare | modificare sursă]