Sari la conținut

Ierihon

31°51′19.60″N 35°27′43.85″E (Ierihon) / 31.8554444°N 35.4621806°E31.8554444; 35.4621806
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ierihon
أريحا
יריחו
  oraș și Tell  

Stemă
Stemă
Ierihon se află în Teritoriile palestiniene ocupate
Ierihon
Ierihon
Ierihon (Teritoriile palestiniene ocupate)
Poziția geografică
Coordonate: 31°51′19.60″N 35°27′43.85″E ({{PAGENAME}}) / 31.8554444°N 35.4621806°E31.8554444; 35.4621806

ȚarăAutoritatea Națională Palestiniană
GuvernoratIerihon
Atestare2006
Numit dupăYarikh[*][[Yarikh (deity)|]]

Guvernare
 - PrimarHassan Saleh[1]

Suprafață
 - Total59 km²
Altitudine−275 m.d.m.

Populație
 - Total20,4 locuitori

Fus orarUTC+02:00
Prefix telefonic02

Localități înfrățite
 - 14 orașe înfrățitelistă

Prezență online
http://www.jericho-city.org/ www.jericho-city.org
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata

Ierihon (Ebraică: יְרִיחוֹ, Standard: Yəriḥo, Tiberiană: Yərîḫô / Yərîḥô; Arabă: أريحا, ʼArīḥā; Canaanită: Yareah, Greacă: Ἱεριχώ; vezi ebraicul "yareakh", adică lună) este un oraș din Palestina, pe partea de vest a râului Iordan. Capitala regiunii Ierihon cu o populație de 20.416 palestinieni (2016). Se află în partea de nord a Deșertului Iudeei, aproximativ 7 km de la râul Iordan, la 12 km nord-vest de Marea Moartă și la 30 km nord-est de Ierusalim.

Este considerat ca cea mai veche așezare urbană din lume, precum și așezarea cu primele fortificații din lume, este de multe ori pomenit în Biblie cu numele de ”orașul palmierilor”. El este populat din aproximativ 9000 î.Hr.. El nu a fost locuit între 1550 și 1100 î.Hr., cu o foarte mică excepție.[2]

Primele așezări

[modificare | modificare sursă]

Distrugerea orașului de către Iosua Navi

[modificare | modificare sursă]

Datarea efectuată de Kathleen Kenyon, conform căreia Ierihonul nu era locuit în timpul în care se considera că s-ar fi putut desfășura evenimentele din Biblie legate de invazia israeliților sub conducerea lui Iosua Navi, este acceptată consensual de arheologi.[2]

(Desigur, asta, pentru unii, a făcut poveștile Bibliei și mai miraculoase decât erauIosua a distrus un oraș care nici măcar nu exista!)[3]

William G. Dever, Recent Archeological Discoveries and Biblical Research

Conform Ann E. Killebrew (2005), „Cei mai mulți cercetători de azi acceptă faptul că majoritatea poveștilor despre cuceriri din Cartea lui Iosua sunt lipsite de realitate istorică”.[4] În 2020 ea scria că, în timp ce descoperirile arheologice de la Hazor și altarul de la Muntele Ebal și câteva elemente literare sugerează că Cartea lui Iosua ar putea păstra unele amintiri reale ale istoriei timpurii a Israelului în Canaan, „există un consens că oricare ar fi sursele ei, indiferent de relatarea orală sau scrisă, povestirea cuceririi Canaanului este problematică din punct de vedere istoric și ar trebui tratată cu prudență.”[5]

„Există puține lucruri pe care le putem salva din poveștile lui Iosua despre distrugerea rapidă, în totalitate, a orașelor canaanite și anihilarea populației locale. Pur și simplu nu s-a întâmplat; dovezile arheologice sunt incontestabile.”

Aceasta este judecata unuia dintre cei mai conservatori istorici ai Israelului antic. Cu siguranță, există istorici mult mai conservatori care încearcă să apere istoricitatea întregii relatări biblice începând cu Avraam, dar munca lor se bazează pe presupoziții confesionale și este un exercițiu de apologetică mai degrabă decât de istoriografie. Majoritatea savanților biblici s-au împăcat cu faptul că o mare parte (nu toată!) din narațiunea biblică este doar vag legată de istorie și nu poate fi verificată.[6]

John J. Collins

Mai recent, Lorenzo Nigro de la Expediția italo-palestiniană la Tell es-Sultan a susținut că a existat un fel de așezare în acest loc în timpul secolelor al XIV-lea și al XIII-lea î.Hr.[7] El afirmă că expediția a detectat straturi de epocă de bronz târziu II în mai multe părți ale tellului, deși straturile sale superioare au fost puternic tăiate de operațiunile de nivelare în timpul epocii fierului, ceea ce explică lipsa materialelor din secolul al XIII-lea.[8] Nigro respinge ideea că aceste descoperiri dau crezare narațiunii biblice despre cucerirea Canaanului de către Iosua.[9]

În 2023, Nigro a confirmat că Ierihonul a fost ocupat în Epoca bronzului târzie (1400–1200 î.e.n.).[10] În această perioadă, zidul orașului anterior, din bronzul mediu, a fost renovat prin adăugarea unui zid din cărămidă de lut peste creasta sa emergentă.[10]:602 Orașul avea și o structură cunoscută sub numele de „Clădirea din Mijloc”, care aparent servea drept reședință conducătorilor locali, pe atunci vasali ai Imperiului Egiptean.[10]:605 De asemenea, se pare că există dovezi că clădirea din mijloc a fost în cele din urmă distrusă, fiind reutilizată abia mai târziu, la începutul epocii fierului.[11]

  1. Elected City Council Municipality of Jericho Arhivat în , la Wayback Machine.. Retrieved 8 March 2008.
  2. 1 2 Robert L. Hubbard, Jr. (). Joshua. Zondervan. p. 203. ISBN 978-0-310-59062-0. The current scholarly consensus follows the conclusion of Kenyon: Except for a small, short-lived settlement (ca. 1400 B.C.), Jericho was completely uninhabited ca. 1550-1100 B.C.
  3. Dever, William G. () [1989]. „2. The Israelite Settlement in Canaan. New Archeological Models”. Recent Archeological Discoveries and Biblical Research (în engleză). SUA: University of Washington Press. p. 47. ISBN 0-295-97261-0. Accesat în . (Of course, for some, that only made the Biblical story more miraculous than everJoshua destroyed a city that wasn't even there!)
  4. Ann E. Killebrew (). Biblical Peoples and Ethnicity: An Archaeological Study of Egyptians, Canaanites, Philistines, and Early Israel, 1300–1100 B.C.E. Society of Biblical Lit. p. 186. ISBN 978-1-58983-097-4. Most scholars today accept that the majority of the conquest narratives in the book of Joshua are devoid of historical reality; ...
  5. Killebrew, Ann E. (). „Early Israel's Origins, Settlement, and Ethnogenesis”. În Kelle, Brad E.; Strawn, Brent A. The Oxford Handbook of the Historical Books of the Hebrew Bible. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-007411-1.
  6. Collins, John J. (). „Old Testament in a New Climate”. Reflections. Yale Divinity School: 4–7. ISSN 0362-0611. Accesat în .
  7. Nigro 2020, p. 202.
  8. Nigro 2020, pp. 202-204.
  9. Nigro 2020, p. 204.
  10. 1 2 3 Nigro, Lorenzo (). „Tell es-Sultan/Jericho in the Late Bronze Age: An Overall Reconstruction in the Light of most Recent Research”. În Soennecken, Katja; Leiverkus, Patrick; Zimni, Jennifer; Schmidt, Katharina. Durch die Zeiten - Through the Ages: Festschrift für Dieter Vieweger / Essays in Honour of Dieter Vieweger. Gütersloh: Gütersloher Verlagshaus. pp. 599–614. ISBN 978-3-579-06236-5.
  11. Nigro, Lorenzo (). „Scientific Report of the Italian-Palestinian Expedition to Tell es-Sultan (2020), Palestine: XVI Campaign”. Sapienza Expedition to Tell es-Sultan/Jericho. Accesat în . The Late Bronze Age building, to be identified with John Garstang's 'Middle Building' was also destroyed and was in turn reused in the Early Iron Age

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Ierihon la Wikimedia Commons