Idiot util

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

În jargonul politic și jurnalistic, un idiot util este un termen derogatoriu pentru o persoană percepută ca făcând propagandă pentru o cauză fără a înțelege pe deplin obiectivele ei, și care este folosită cinic de promotorii cauzei.[1][2] Termenul a fost folosit inițial în timpul Războiului Rece pentru a descrie necomuniștii considerați susceptibili la propaganda și manipularea comunistă. Termenul a fost adesea atribuit lui Vladimir Lenin,[3] dar această atribuire nu este fundamentată.[4][5]

Origine[modificare | modificare sursă]

Sintagma „idiot util” a fost adesea atribuită lui Vladimir Lenin, [3] deși nu s-a probat vreodată că ar fi folosit-o.[4] Într-un articol din The New York Times, din 1987, jurnalistul american William Safire a investigat originea termenului, menționând că un bibliotecar senior de referință de la Biblioteca Congresului nu a putut să găsească fraza în lucrările lui Lenin și a conchis că, în absența unor noi dovezi, termenul nu poate fi atribuit lui Lenin.[5] În mod similar, Dicționarul Oxford Englez spune în definirea „idiotului util”: „fraza nu reflectă nicio expresie folosită în Uniunea Sovietică”.[1]

Termenul a apărut într-un articol din New York Times, în iunie 1948, despre politica italiană contemporană („Schimbarea comunistă în Europa”), citând publicația social-democrată centristă L’Umanità.[6][1] L'Umanità scria că social-democraților de stânga, care au intrat într-un front popular cu Partidul Comunist Italian în timpul alegerilor din 1948, li se va oferi opțiunea fie să se contopească cu comuniștii, fie să părăsească alianța. Time a folosit prima dată expresia în ianuarie 1958, scriind că unii creștin-democrați italieni îl considerau pe activistul social Danilo Dolci un „idiot util” pentru cauza comunistă. De atunci a reapărut în articolele acelui periodic.[7]

Sinonim: inocent util[modificare | modificare sursă]

Un termen similar, „inocenți utili”, apare în cartea din 1947 a economistului austro-american Ludwig von Mises, Planned Chaos. Von Mises scria că termenul era folosit de comuniști cu referire la liberali, pe care von Mises îi descrie drept „simpatizanți confuzi și rătăciți”.[8] Termenul „inocenți utili” apare și într-un articol din 1946 în Reader's Digest intitulat „Lecția tragică a Iugoslaviei pentru omenire”, scris de Bogdan Raditsa, care activa pentru guvernul iugoslav în exil în timpul celui de al Doilea Război Mondial, l-a susținut pe Josip Broz Tito (deși nu pe comuniști înșiși) și a servit, pentru scurt timp, în noul guvern iugoslav al lui Tito, înainte de a pleca la New York.[9] „În limba sârbo-croată”, spune Raditsa, „comuniștii au o expresie pentru adevărații democrați, care consimt să colaboreze cu ei în numele «democrației». Este vorba despre Korisne Budale sau «inocenți utili»”.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În 1959, congresmanul Ed Derwinski din Illinois l-a folosit într-un editorial al Chicago Daily Calumet, referindu-se la americanii care au călătorit în Uniunea Sovietică pentru a promova pacea drept „ceea ce Lenin numește idioții utili în jocul comunist”. În 1961, jurnalistul american Frank Gibney a scris că Lenin a inventat sintagma „idiot util”. Gibney a scris că expresia era o bună descriere a „simpatizanților comuniști”, de la Jean-Paul Sartre, la socialiștii de stânga din Japonia, până la membrii Frontului Popular din Chile.[10] Într-un discurs din 1965, Spruille Braden, un diplomat american care a stat într-o serie de țări din America Latină în anii 1930 și 1940, a declarat că termenul a fost folosit de Iosif Stalin pentru a se referi la ceea ce Braden a numit „nenumărați nevinovați, deși bine intenționați, sentimentaliști sau idealiști” care au ajutat agenda sovietică.[11]

Scriind în The New York Times în 1987, William Safire a discutat despre utilizarea din ce în ce mai răspândită a termenului „idiot util” împotriva „oricui insuficient de anticomunist în viziunea utilizatorului expresiei”, inclusiv parlamentari care i-au susținut pe sandiniștii anti-Contras din Nicaragua, și socialiștii olandezi.[4] După ce președintele Ronald Reagan a încheiat negocierile cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov cu privire la Tratatul forțelor nucleare cu rang intermediar, liderul conservator Howard Phillips l-a declarat pe Reagan un „idiot util pentru propaganda sovietică”.[5]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „useful idiot”. Oxford English Dictionary. Oxford University Press. . 
  2. ^ Holder, R. W. (), „useful fool”, Oxford Dictionary of Euphemisms, Oxford University Press, p. 394, ISBN 978-0199235179, useful fool – a dupe of the Communists. Lenin's phrase for the shallow thinkers in the West whom the Communists manipulated. Also as useful idiot. 
  3. ^ a b https://www.bostonglobe.com/opinion/editorials/2016/12/25/socialism-shattered-venezuela-useful-idiots-applauded/ZoQnAX5WksuCTauiAjCx4M/story.html
  4. ^ a b c Safire, William (). „On Language: Useful Idiots Of the West”. The New York Times. Accesat în . 
  5. ^ a b c Boller, Paul F.; George, John H. (). They Never Said It: A Book of Fake Quotes. Barnes & Nobles Books. ISBN 9781566191050. 
  6. ^ Cortesi, Arnold (). „Communist Shift is seen in Europe; Tour of Two Italian Leaders Behind Iron Curtain Held to Doom Popular Fronts”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ „Wednesday Words: Useful Idiots, Don 'Draping' and More”. Time. . Accesat în . 
  8. ^ Ludwig von Mises, Planned Chaos, Foundation for Economic Education, 1947, p. 17 in electronic document.
  9. ^ „Yugoslavia Run by Russia, says Ex-Aide of Tito”. Chicago Daily Tribune. . p. 6. 
  10. ^ Gibney, Frank (). The Khrushchev Pattern. Duell, Sloan and Pearce. p. 8. 
  11. ^ Braden, Spruille (). Diplomats and Demagogues: the Memoirs of Spruille Braden. Arlington House. p. 496. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]