Hélia Correia
| Hélia Correia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | februarie 1949 Lisabona |
| Cetățenie |  Portugalia  |
| Ocupație | prozator, dramaturg, poet, traducătoare |
| Limbi vorbite | limba portugheză[1] |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | realism magic, clasicism, postmodernism |
| Specie literară | proză, poezie, teatru, traducere literară |
| Operă de debut | O Separar das Águas |
| Opere semnificative | Lillias Fraser (roman, 2001), Contos (nuvele, 2008), A Terceira Miséria (poezie, 2012) |
Influențe | |
| Note | |
| Premii | Premiul Camões 2015 |
Modifică date / text  | |
Hélia Correia (n. 1949, Lisabona, Portugalia) este o prozatoare, poetă și traducătoare portugheză. A scris și piese de teatru.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Correia s-a născut la Lisabona în februarie 1949, și a crescut în Mafra, orașul natal al mamei sale. Tatăl era anti-fascist și a fost arestat înaintea nașterii ei de către regimul Salazar.[6]
La Universitatea din Lisabona, a studiat la Filologie, limbile romanice.[7] În acest timp, a început să publice poezie în suplimentele literare din acele vremuri, așa cum a fost Juvenil do Diário de Lisboa sub pseudonimul Mário Castrim.[6]
Cariera[modificare | modificare sursă]
După ce a lucrat o perioadă ca profesoară de liceu, Hélia Correia a urmat studii post universitare în teatru clasic.
Cariera literara a început în 1981 o dată cu publicarea volumului de debut intitulat O Separar das Águas. A cunoscut un rapid succes comercial și o recunoaștere a criticilor, care au lăudat-o pentru scrisul inovator, dar care a rămas legat de tradițiile literare. Ei au observat că opera sa a fost influențată de Camilo Castelo Branco și Emily Brontë, precum și unele legături cu dramele grecești antice.[6]
Câteva dintre nuvelele sale, incluzând O Número dos Vivos (1982) și Montedemo (1983), pot fi considerate lucrări de un realism magic. Correia a acceptat aceste considerente spunând că nu poate ignora importanț realismului magic din America de Sud.[6]
Câțiva critici au spus că operele sale de la început erau influențate de gândirea feministă franceză. Maria Teresa Horta a descris lucrările lui Correia ca "viscerale" și "primordiale".[8]
Din anii 1990, a început să creeze lucrări teatrale. A reinterpretat miturile Greciei antice din punctul de vedere al eroinelor, precum Perdição, Exercício sobre Antígona sau O Rancor, Exercício sobre Helena.[9]
În 2001, a apărut cea mai populară cartea a sa, Lillias Fraser, a cărei acțiune se desfășoară în perioada 1746 - 1762 și se întinde din Scoția până în Portugalia, incluzând și cutremurul din Lisabona. Cartea a câștigat premiul Portuguese PEN Club.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Ficțiune[modificare | modificare sursă]
- 1981 – O Separar das Águas
- 1982 – O Número dos Vivos
- 1983 – Montedemo
- 1985 – Villa Celeste
- 1987 – Soma
- 1988 – A Fenda Erótica
- 1991 – A Casa Eterna
- 1996 – Insânia
- 2001 – Lillias Fraser
- 2001 – Antartida de mil folhas
- 2002 – Apodera-te de mim
- 2008 – Contos
- 2014 – Vinte degraus e outros contos
Poezie[modificare | modificare sursă]
- 1986 – A Pequena Morte / Esse Eterno Canto
- 2012 – A Terceira Miséria
Teatru[modificare | modificare sursă]
- 1991 – Perdição, Exercício sobre Antígona
- 1991 – Florbela
- 2000 – O Rancor, Exercício sobre Helena
- 2005 – O Segredo de Chantel
- 2008 – A Ilha Encantada
Pentru copii[modificare | modificare sursă]
- 1988 – A Luz de Newton (șapte povestiri despre culori)[10]
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- 2001 Portuguese PEN Club prize - pentru Lillias Fraser[10]
- 2006 Prémio Máxima de Literatura - pentru Bastardia[10]
- 2010 Prémio da Fundação Inês de Castro - pentru Adoecer [11]
- 2012 Premiul Casino da Póvoa - pentru volumul de poezii A Terceira Miséria[10]
- 2013 Premiul Vergílio Ferreira - pentru întreaga operă, acordat de Universitatea din Évora[10]
- 2013 Prémio Literário Correntes d'Escritas - pentru A Terceira Miséria, un tribut către Grecia.[11]
- 2015 Grand Prize Camilo Castelo Branco - pentru 20 Degraus e Outros Contos.
- 2015 Premiul Camões[6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „Hélia Correia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Hélia Correia, NUKAT
- ^ Hélia Correia, National Library of Portugal
- ^ Hélia Correia, datos.bne.es
- ^ a b c d e pt Queirós, Luís Miguel; Gomes, Kathleen; Coutinho, Isabel; Lucas, Isabel (). „Hélia Correia é a vencedora do Prémio Camões”. Publico. Accesat în .
- ^ pt „Hélia Correia distinguida com Prémio Vergílio Ferreira 2013 pela Universidade de Évora”. Rádio e Televisão de Portugal. .
- ^ en Owen, Hilary; Alonso, Cláudia Pazos (februarie 2011). Antigone's Daughters?: Gender, Genealogy and the Politics of Authorship in 20th-Century Portuguese Women's Writing. Bucknell University Press. p. 232. ISBN 978-1-61148-003-0.
- ^ Fernandes, Ana Raquel. „Hélia Correia”. Institute of Modern Languages Research. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e pt Costa, Maria João (). „Hélia Correia vence Prémio Correntes d'Escritas”. Rádio Renascença. Accesat în .
- ^ a b pt Andrade, Sérgio C. (). „Hélia Correia vence Correntes d'Escritas e presta homenagem à Grécia”. Público.
