Sari la conținut

Helen Clark

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Helen Clark
Date personale
Nume la naștereHelen Elizabeth Clark Modificați la Wikidata
Născută (74 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Te Pahu⁠(d), Waikato⁠(d), Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPeter Davis[*]​ (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
profesoară universitară[*]​
politologă[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Precedat deKemal Derviş[*][[Kemal Derviş (Turkish economist, politician and academician)|​]]
Minister of Foreign Affairs Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deWinston Peters[*][[Winston Peters (politician neozeelandez)|​]]
Succedat deMurray McCully[*][[Murray McCully (politician neozeelandez)|​]]
Al 37-lea prim-ministru al Noii Zeelande[*]​ Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJenny Shipley[*]​
Succedat deJohn Key
Lider al opoziției în Parlamentul Noii Zeelande Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Al 11-lea viceprim-ministru al Noii Zeelande Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGeoffrey Palmer[*]​
Succedat deDon McKinnon[*]​
Al 29-lea ministru al sănătății al Noii Zeelande Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deDavid Caygill[*][[David Caygill (politician neozeelandez)|​]]
Succedat deSimon Upton[*]​
Al 2-lea Minister of Conservation Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRussell Marshall[*][[Russell Marshall (politician neozeelandez)|​]]
Succedat dePhilip Woollaston[*][[Philip Woollaston (politician neozeelandez)|​]]
Membru al Camerei Reprezentanților din Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
CircumscripțiaMount Albert[*][[Mount Albert (New Zealand Parliamentary electorate)|​]]
Legislatură48th New Zealand Parliament[*][[48th New Zealand Parliament (term of the Parliament of New Zealand)|​]]
al 49-lea Parlament al Noii Zeelande[*]​
Grup parlamentarPartidul Laburist din Noua Zeelandă[*]​
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Noii Zeelande[*]​ (–prezent)
Steaua Insulelor Solomon[*]​ (–prezent)
Champions of the Earth[*]​ (–prezent)
honorary doctor of the University of Auckland[*][[honorary doctor of the University of Auckland |​]] (aprilie 2009)
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]] ()
orden Francyska Skaryny[*][[orden Francyska Skaryny |​]] ()
Ордени Дустӣ[*][[Ордени Дустӣ |​]]
honorary doctor of the University of Waikato[*][[honorary doctor of the University of Waikato |​]]
Lifetime Achievement award[*][[Lifetime Achievement award (part of the NZ Women of Influence awards)|​]] ()
...mai multe...
Partid politicPartidul Laburist din Noua Zeelandă[*]​  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Auckland
Goodenough College[*][[Goodenough College (charitable organization based in London, England, UK)|​]]
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Helen Elizabeth Clark ONZ SSI PC (n. , Te Pahu⁠(d), Waikato⁠(d), Noua Zeelandă) este o politiciană din Noua Zeelandă care a servit ca al 37-lea Prim-Ministru al Noii Zeelande din 1999 până în 2008 și a fost administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare din 2009 până în 2017. Ea a fost al cincilea cel mai longeviv prim-ministru în Noua Zeelandă și cea de-a doua femeie care a deținut această funcție[6].

Clark a crescut la o fermă în afara orașului Hamilton. A intrat la Universitatea din Auckland în 1968 pentru a studia politica și a devenit activă în Partidul Laburist din Noua Zeelandă. După absolvire, a predat în domeniul studiilor politice la universitate. Clark a intrat în politica locală în 1974 în Auckland, dar nu a fost aleasă în nici o poziție. După o încercare nereușită, a fost aleasă în Parlament în 1981 ca membru pentru Mount Albert, un electorat pe care l-a reprezentat până în 2009[7].

Clark a avut loc numeroase funcții în cabinetul Noii Zeelande în cel de-al patrulea guvern laburist, printre care Ministru al Locuințelor, Ministru al Sănătății și Ministru al Conservării. Ea a fost prim-ministru adjunct din 1989 până în 1990, sub prim-miniștrii Geoffrey Palmer și Mike Moore. După înfrângerea laburiștilor în alegerile din 1993, Clark l-a contestat pe Moore la conducerea partidului și a câștigat, devenind lider al opoziției. În urma alegerilor din 1999, laburiștii au format o coaliție de guvernare, iar Clark a fost învestită în funcția de prim-ministru pe data de 10 decembrie 1999[8][9].

Clark a condus de-al cincilea guvern laburist, care a implementat mai multe inițiative economice, printre care Kiwibank, fondul de pensionare din Noua Zeelandă, schema de comercializare a emisiilor din Noua Zeelandă și KiwiSaver. Guvernul a introdus, de asemenea, Foreshore and Seabed Act 2004, care a provocat controverse majore cu privire la dreptul de proprietate a platoului marin. În domeniul afacerilor externe, Clark a trimis trupe în Războiul din Afganistan, dar nu și la cel din Irak. A susținut un număr de acorduri de liber schimb cu principalii parteneri comerciali, devenind prima națiune dezvoltată care a semnat un astfel de acord cu China, și a ordonat desfășurarea militară din 2006 în Timorul de Est Timorul, alături de partenerii internaționali. După trei victorii electorale, guvernul său a fost învins în alegerile din 2008. Clark a demisionat din funcția de prim-ministru și lider de partid pe 19 noiembrie 2008. Ea a fost succedată ca prim-ministru de către John Key de la Partidul Național, iar ca lider al Partidului Laburist de către Phil Goff.

Clark a demisionat din Parlament în aprilie 2009 pentru a deveni prima femeie șef al Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). În 2016, a candidat pentru funcția de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, dar nu a reușit să fie aleasă[10]. A părăsit funcția de administrator al PNUD pe 19 aprilie 2017, la sfârșitul celui de al doilea mandat de patru ani[11], fiind succedată de Achim Steiner[12]. În 2019, Clark a devenit patroană a Fundației Helen Clark.

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

Clark a fost crescută în cultul crești prezbiterian, participând săptămânal la școala de duminică. Pe când era prim-ministru, s-a descris ca fiind un agnostică[13].

S-a căsătorit cu sociologul Peter Davis, partenerul ei de cinci ani, în 1981, la scurt timp înainte de a fi aleasă în Parlament. Clark se afla sub presiune din partea unor membri ai partidului laburist, care doreau ca ea să se căsătorească în scopuri politice, deși ea avea rezerve personale cu privire la căsătorie[14]. Davis era, în 2017, profesor de sociologie medicală și director al COMPASS (Centre of Methods and Policy Application in the Social Sciences) de la Universitatea din Auckland[15].

Clark a remarcat într-un eseu pentru cartea Head and Shoulders din 1984 despre alegerile din 1981: „A fost o campanie dificilă. Ca femeie singură, am fost foarte atacată. Am fost acuzată că sunt lesbiană, că trăiesc într-o comună, că am prieteni care sunt troțkiști și homosexuali...”[16].

Clark este o alpinistă pasionată[17]. În august 2008, un grup expediție din care făceau parte și Clark și soțul ei s-a pierdut în lanțul Two Thumbs, un vârf din Alpii de Sud, când ghidul lor (și prietenul lui Clark), Gottlieb Braun-Elwert, s-a prăbușit și a murit din cauza unui presupus atac de cord[18].

În timpul mandatului său ca administrator al PNUD, dar și după aceea, prezența lui Clark pe social media și utilizarea intensivă a Twitter a atras atenția pozitivă a canalelor mass-media de știri[19][20][21]. Ea a cerut un set nou de reguli pentru platformele de social media[22][23][24] și sprijină Christchurch Call[25].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Davos 2014 Participant List 
  2. ^ Helen Clark, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ Helen Clark, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ Helen Clark, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ Helen Clark, SNAC, accesat în  
  6. ^ „Helen Clark”. New Zealand history online. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Young, Audrey (). „Haere ra Helen and Heather”. The New Zealand Herald. 
  8. ^ Muller, Tom (). Political Handbook of the World 2012 (în engleză). SAGE. p. 1037. ISBN 9781608719952. 
  9. ^ Boston, Jonathan (). Left Turn: The New Zealand General Election of 1999 (în engleză). Victoria University Press. p. 248. ISBN 9780864734044. 
  10. ^ Pilkington, Ed (). „Helen Clark, former New Zealand PM, enters race for UN secretary general”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Clark signs off from UN”. The Press. . p. A2. Accesat în . 
  12. ^ „UNDP Executive Board welcomes appointment of Achim Steiner as new Administrator”. . Arhivat din original la . 
  13. ^ Young, Audrey (). „Insults get personal between Clark and Brash”. The New Zealand Herald. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Edwards, Brian (). „Campaign '81”. Helen, Portrait of a Prime Minister. pp. 144–150. ISBN 978-0-908988-20-4. 
  15. ^ „Professor Peter Byard Davis”. University of Auckland. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Myers, Virginia (). Head and shoulders (în engleză). Penguin Books. p. 11. 
  17. ^ Chapman, Paul (). „New Zealand election: the vanquished Helen Clark”. Telegraph.co.uk (în engleză). Wellington. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „PM tells of attempt to save guide's life”. Stuff.co.nz (în engleză). . Accesat în . 
  19. ^ Narang, Sonia (). „Helen Clark Can Do It All: Run A Country, Fight For Women's Rights ... And Snapchat”. NPR.org (în engleză). Accesat în . 
  20. ^ „Tribute to Helen Clark – leaves UNDP after eight years as Administrator”. UNDP (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . As a communicator, Helen Clark has used various social media platforms to advocate directly to the public on important global issues. 
  21. ^ Casey, Alex (). „Helen Clark is on a permanent Twitter AMA”. The Spinoff. Accesat în . 
  22. ^ Manhire, Toby (). „Helen Clark: 'Facebook has become a monster'”. The Spinoff. Accesat în . 
  23. ^ Walls, Jason (). „Former PM Helen Clark is throwing her support behind changing NZ's hate speech laws”. New Zealand Herald (în engleză). Accesat în . 
  24. ^ Small, Zane (). „How Helen Clark would regulate Facebook's livestreaming”. Newshub (în engleză). Accesat în . 
  25. ^ Hilton, Tommy (). „'There must be limits' to what people can post on social media: Former NZ PM”. Al Arabiya English (în engleză). Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Helen_Clark&oldid=15604180