Harry Nilsson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Harry Nilsson
Harry Nilsson (1972).png
Harry Nilsson
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bedford–Stuyvesant[*], SUA Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Agoura Hills[*], SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatValley Oaks Memorial Park[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiecantautor
muzician
cântăreț
compozitor
textier[*]
pianist
actor
scenarist
chitarist Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalrock
Soft rock
baroque pop[*]  Modificați la Wikidata
Tipul de vocetenor  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară
pian
voce[*]  Modificați la Wikidata
Case de discuriTower[*]
RCA Records
Mercury Records  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală pop masculină  Modificați la Wikidata
Prezență online

Harry Edward Nilsson III (n. 15 iunie 1941 – d. 15 ianuarie 1994), creditat adesea doar ca Nilsson a fost un cantautor, compozitor, cântăreț, pianist și chitarist american, foarte cunoscut în anii 1960 și 1970, când a atins succesul său comercial maxim. Printre alte compoziții inedite se numără și muzica filmului Oblio (The Point!, 1971).

Lucrările sale muzicale sunt caracterizate de muncă de pionierat vocal, experimente, reinterpretări a numeroase piese din așa numita colecție de melodii Great American Songbook și fuziuni muzicale cu sunete din muzica caraibeană.

Cu o voce naturală de tenor, acoperind trei octave și jumătate, în anumite cântece chiar patru, Nilsson a fost unul dintre cei mai importanți muzicieni ai erei sale, fiind capabil de a obține succese majore la publicul larg fără a fi devenit o „o importantă persoană publică” prin concerte de mare anvergură sau fără a fi organizat tururi de concerte de promovare.[5]

Măiestria sa artistică în compunerea și interpretrea cântecelor sale, precum și nonșalanța sa, vecină uneori cu sfidarea tuturor, din modul său său de a se manifesta artistic, vor constitui „modele” de urmat pentru generațiile ulterioare de muzicieni independeni, mai ales a celor din generațiile de indie rock.[6]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

"California rush"[modificare | modificare sursă]

Originar din Brooklyn, New York City, Nilsson a părăsit de tânăr "The Big Apple" ca adolescent, pentru a se muta la Los Angeles, în California, pentru a scăpa de sărăcia familiei sale.

Succesul muzical[modificare | modificare sursă]

Lucrând ca programator într-o bancă, interesul său față de compoziția și armonia muzicală a crescut constant, astfel încât a avut succes cu diferite compoziții ale sale, care au fost înregistrate de unele formații ale „primei invazii britanice”, printre care The Monkees au devenit „clienți” constanți ai săi.

În 1967, a debutat la casa de discuri RCA Victor cu LP-ul Pandemonium Shadow Show, urmat de numeroase lansări muzicale, incluzând o colaborare cu Randy Newman (Nilsson Sings Newman, în 1970) și povestea de copii The Point! (1971), urmată de compunerea muzicii filmului Oblio.

Albumele sale cu cel mai mare succes comercial, Nilsson Schmilsson (1971) și Son of Schmilsson (1972), conțineau de asemenea și succesele internaționale de Top Ten, "Without You" (1971) și "Coconut" (1972). Un alt succes comercial de Top Ten, "Everybody's Talkin'" (1968), a fost unul din cântecele foarte iubite din filmul din 1969, Midnight Cowboy. O altă versiune, una de tip cover a lui Nilsson, "One", a fost lansată de trupa Three Dog Night în 1969, atingând poziția a zecea în US Top Ten a momentului.

Harry Nilsson, 1974

Note, referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Harry Nilsson”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Harry Nilsson, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b Harry Nilsson, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ Shipton 2013, pp. xi, 290–291.
  6. ^ Gallucci, Michael (). „The Day That Harry Nilsson Died”. Ultimate Classic Rock. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]